|
William Trevor - "Citindu-l pe Turgheniev"
Desi romanul a aparut in 1991, actiunea sa se petrece in 1955, cu
trimiteri si in anii 80, cand personajul principal, Mary Louise Dallon e
deja in varsta. De fapt capitolele se desfasoara, ca in Casa somnului de
Jonathan Coe, unul in "prezentul narativ" si altul in trecut.
Luand-o dinspre trecut spre prezent, cartea are un inceput destul de
balzacian: ne este prezentata Mary Louise Dallon o tanara a carei unica
ambitie fusese sa lucreze "in drogheria de prin partea locului". Insa din
cauza lipsurilor materiale, nu si-a implinit "nobilul vis", ramanand
alaturi de parinti si de cei doi frati, Letty si James, la ferma aflata la
cativa kilometri de oras. Un oras de provincie in care niciodata nu se
poate intampla nimic spectaculos si unde micii intreprinzatori aveau
succes. Intre ei, Elmer Quarry, detinatorul unui magazin de tesaturi pe
care il conducea alaturi de cele doua surori, Matilda si Rose, nici una
maritata. Un individ banal, la fel ca Mary Louise, pe care incepe s-o
curteze brusc si dintr-o data. Dar un individ cu bani si cu obiceiuri
burgheze, care frecventeaza "clubul" si care, pentru a o cuceri pe Mary
Louise, o duce la cinematograf. Iar apoi o cere de nevasta (dupa doua luni)
si "cand, in cele din urma, a zis da, Elmer si-a trecut limba peste buze,
le-a sters cu o batista si a anuntat ca avea de gand sa o sarute, ceea ce a
si facut", iar ea "a inchis ochii, fiindca observase prin filme ca asa se
proceda". O casatorie de convenienta, pe care parintii ei o accepta pentru
bani, pe care ea o doreste ca sa mai iasa din monotonia vietii de la ferma;
insa o casatorie cu care nu sunt de acord surorile lui Elmer, nervoase ca
trebuie sa-si imparta averea cu sarantocii si nici sora lui Mary, Letty,
care-i deplange soarta langa un barbat neatragator pe care nu-l iubeste.
Teoretic isi implinise visul de-o viata, acela de a vinde intr-unul din
magazinele bune din oras, ba mai mult, era proprietara magazinului. Insa
realitatea e evident alta: cumnatele se dovedesc doua scorpii invidioase
care o fac servitoare in casa, iar sotul e o fiinta plata si impotenta pe
deasupra. Drept pentru care el se apuca si de baut, ca sa fie meniul
cosmarului complet.
Pana aici roman tipic de secol XIX. Dar intervine acel "altceva" care
da un farmec aparte romanelor secolului XX: in vizitele duminicale spre
ferma natala, Mary Louise se opreste la casa matusii Emmeline. Unde-l
redescopera pe verisorul Robert, un baiat bolnav, de care fusese
indragostita in copilarie. Vizitele la parinti isi schimba destinatia, Mary
Louise descoperind universul de refugiu al lui Robert: cartile si natura.
El ii citeste in cimitir din Turgheniev, iar ea ii povesteste despre viata
ei prea putin fericita. Moment in care cei doi realizeaza ca erau in
continuare indragostiti unu |