|
Visul unei nopti de vara - comedia dragostei
A cincea comedie shakespeariana infatiseaza, raportandu-se indirect
la "Romeo si Julieta", ca amprenta a variabilitatii diametral opuse, o tema
fundamentala a mult valorificatului scriitor, care nu poate fi alta decat
dragostea. Fiind intitulata de asemenea comedia dragostei, spre deosebire
de tragedia dragostei traita de Romeo si Julieta, aceasta creatie
shakespeariana marcanta a literaturii universale tinteste descrierea unor
universuri intersectate, total diferite, dar la baza carora guverneaza
aceleasi legi spirituale.
Numarul lumilor sau al "grupurilor" caare isi dau intalnire
fluctueaza in functie de imaginatie. Insa in principal, o analiza directa,
concisa a sitatiei, poate releva trei straturi ilogice ale unui univers cat
de poate de coerent: curtea de un umanism grosolan a Atenei, populatia
realista, muritorii de rand aflati in vraja dragostei, si aflat dincolo de
hotarele timpului spatiului sau a oricarui alt detaliu existential omenesc,
taramul zanelor, lumea spiritelor intermediare.
Vagul contur dat tuturor acestor grupuri dau impresia ca nu sunt
individualizate pregnant, cum s-a intamplat pana acum in Richard al 2lea,
Hamlet sau Romeo si Julieta. Astefl putem trage concluzia ca actiunea
desfasurata de Tezeu si Hipolita, sau de Lysander, Hermia, Demetrius si
Helena, si de ce nu, chiar si de Oberon cu al sau alai ireal, au scopul de
a cladi, pas cu pas, un intreg plan narativ de o complexitate irezistibila.
Cu toate acetsea, individualizarea nu lipseste cu desavarsire. Helena e
palida si inalta, emblema traditionala a iubirii fecioresti nemangaiate, o
fata dulce, indragostita nebuneste de un baiat nestatornic. Hermia, scunda,
oachesa si buna de gura, e mai vie. Caracterizarea tinerilor devine astfel
nesemnificativa; in fond, figurile lor se vor substitui una alteia...
Indragostitii sunt simple marionete ale duhurilor, fiinte automate a
caror soarta artificiala si amuzanta de a se indragosti pare numai un joc
de papusi acelora care jongleaza cu puteri supraomenesti ce ii inrobesc pe
bietii muritori.
Dragostea capata formele principiale caracteristice unui fior care
strabate piesa de la un capat la altul, metamorfozandu-se aidoma unui
cameleon in functie de situatie: iubirea este fizica, spirituala. oarba,
sfioasa, dezastruoasa, misterioasa, credincioasa, avand ca dusmani ura,
gelozia, pacatul si chiar castitatea.
Asa cum Tezeu si Hipolita au parte mai mult de o buna prietenie decat
de o dragoste adevarata, Lysander si Hermia pe de o parte si Demetrius si
Helena pe de o alta sunt protagonistii care, actionand conform
ilustratiilor dragostei, au parte de toate nuantele acestei trairi care nu
tine cont de varsta si pregatire.
In contrast cu tinerii, Oberon si Titania fac impresia unei perechi
mature sau chiar |