|
Vasile Alecsandrii este scriitor si om politic. Participant la
Revolutia din 1848, promotor al luptei pentru Unirea principa-
telor, sprijinitor al Razboiului de Independenta. A ramas in
constiinta posteritatii ca deschizator de drumuri, innoitor de
modalitati literare, avind merite deosebite in oreintarea literaturii
romanesti pe fagasul national si popular. In 1878, felibrii din
Montpellier il premiaza pentru Cantecul gintei latine . Aceasta
distinctie il confirma, o data in plus, in postura de "bard" al
natiunii.
"Tatal a fost inzestrat cu neobisnuita putere de munca si
initiativa,stingind o avere considerabila in tot felul de concesiuni
publice si slujbe administrative, unele foarte importante, ca aceea de
vames al Vistieriei, detinuta de 14 ani(1830-1844) si de director la
Arhivele Statului (1849-1850). Mama poetului, Elena, era fiica pitarului
Dumitrache Cozoni. Om cu oarecare carte greceasca, medelnicerul isi creste
copiii cu ingrijire, ii trece prin toate treptele invataturii si le
incurajeaza tnditile progresive. Din sapte copii, nu traiesc decit trei:
Catinca, stralucitoare prin frumuset, eleganta si spirit,remaritata cu
pasoptistul Costache Rolla si moarta la virstaaproximativa de 40 de ani
(1857); poetul, probabil cel mai iubit din trei, sustinut de tata chiar in
vremea activitatilor revolutionare;si Iancu, viitorul colonel(1826-1884),
cu inclinari literare.
Copilaria lui Vasile se desfasoara vesela si fara griji pana ce, dupa
primirea notiunilor elementare de la dascalul maramuresean Gherman Vida,
intra in pensionatul francez al lui Victor Cuenim, de la Iasi, unde firea
sa rasfatata nu se impaca cu conditiile regimului de internat (1828-1834).
In august 1834, e trimis la Paris, impreuna cu viitorul domnitor Alexandru
I. Cuza si alti doi fii de boieri. (...) Dupa un an, isi trece
bacalaureatul, sectia literara. Incearca studii de medicina si drept,le
paraseste pe fiecare dupa sase luni, se pregateste pentru bacalaureatul in
stiimte ca sa se faca inginer, e insa respins la examen. Primele lui
incercari literare, corecte, sunt in limba franceza. La intoarcerea din
Franta (1839), trece prin Italia, de unde culege impresii de arta, ce-i
nutresc intaia bucata de proza: Buchetiera de la Florenta (Dacia
literara,1840). De atunci se alege cu pasiunea de turist, placindu-i
calatoriile fara intinerar fix, la voia intimplarii. La Iasi, bate la ochi
prin pletele lasate pe umeri,prin cravatele stacojii, jilectele largi,
pantalonii lipiti si pantofii de lac. Orasul il dezgusta prin aspectul
cosmolit, care-l face sa avertizeze asupra calcarii nationalitatii si sa-si
desluseasca simpatiile pentru clasa taraneasca (Iasii in 1844). (...)
Timp de sase ani, este "sef de masa la serviciul scutelnicilor si al
p |