|
Universul liric bacovian
Bacovia devine un poet cu un contur distinct de la primul sau volum de
poezii, "Plumb", prin care se impune ca un poet autentic si original, cu o
tonalitate cu totul noua in poezia noastra de pana atunci. In cadrul
poeziei noastre simboliste, alaturi de Dimitrie Anghel, de Ion Minulescu si
altii, Bacovia ocupa un loc aparte, tratand teme legate de peisajul
varstelor geologice, de decorul asezarilor lacustre, ca si de viziunile
provinciale mohorate si funebre din volumul "Plumb". Prin poeziile sale, el
creeaza inca de la inceput - cum avea sa scrie E.Lovinescu - "o atmosfera
de coplesitoare dezolare, de toamne reci cu ploi putrede, cu arbori
cangrenati, limitat intr-un peisagiu de mahala de oras provincial, intre
cimitir si abator,[...] o atmosfera de plumb, in care pluteste obsesia
mortii si a neantului, o descompunere a fiintei organice".
Cerul poeziei bacoviene e greu, "de plumb", inabusitor; orizontul
intre marginile caruia aceasta poezie isi vibreaza acordurile sumbre este
inchis, cenusiu, strabatut de corbi negri, care taie vazduhul "diametral".
In volumul "Plumb", se creeaza indeosebi o viziune de infern, prin
evocarea ploilor lungi, reci, a zapezilor nesfarsite, care iarna ingroapa
totul sub caderile lor continue, viziunea ospiciilor, abatoarelor. Cu
volumul "Scantei galbene" (1926) orizontul poeziei bacoviene pare s |