|
Definindu-se ca o categorie estetica a comicului,umorul
izvoraste in primul rand printr-o predispozitie a autorului,din
harul cu care el povesteste intamplarile.Acest lucru este valabil
si pentru Ion Creanga,deoarece el creeaza si istoriseste
intamplari prin insasi natura lor hazlii:smotritul
matelor,inventivitatea copiilor si permanenta "dracariilor",in
ciuda agitatiei si nemultumirii Smarandei.
De fapt,neconcordanta dintre aparenta si esenta,intre ceea ce
sunt personajele in realitate si ceea ce vor sa para,nepotrivirea
dintre situatii si rezolvarea lor in mod neasteptat constituie
o alta sursa importanta a umorului deoarece aceasta subliniaza
incompatibilitatea unor situatii in general firesti.Opozitia dintre
parinti,neconcordanta dintre parerile lor,duelul verbal de un farmec
rar,iata o alta situatie din care se revarsa umorul.La aceasta se
adauga antiteza dintre parinti si copiii reprezentand varste si deci
conceptii si mamifestari diferite.
Mama ii cearta pe copiii,ii blesteama,dar violentele de limbaj
ascund,dincolo de aparente,o puternica afectiune.Stefan "le da nas"
odraslelor si "le tine hangul" nu pentru ca ar fi intru totul de
acord cu ei,ci Mai mult pentru a o necaji pe Smaranda.Prin toate
aceste aspecte autorul realizeaza un comic de situatie provenit din
intamplarile prin care trec personajele.
Umorul "Amintirilor" este realizat si prin folosirea unor
expresii si cuvinte,zicale si termeni familiari cu o semnificatie
aparte . Expresii ca "benchi boghet","ridicam casa in slava","de le
mergea colbul","pughibale spurcate","va croiesc de va merg
peticile",
"stropsitul de Ion" etc. starnesc voia buna,iar zicalele sunt
uimitoare fie prin asocierile ce le
realizeaza ("Daca-i copil sa se joace;daca-i cal sa traga;si daca-i
popa sa ceteasca"),fie prin rima lor surprinzatoare ("pielea rea si
rapanoasa/ori o bate,ori o lasa").In aceste situatii comicul este de
limbaj,deoarece hazul provine din cuvintele pe care le folosesc
personajele,din modul cum se exprima ele.
Prin oralitatea stilului,autorul creeaza impresia ca nu isi
scrie amintirile,ci le povesteste unui auditoriu imaginar:"uite cum
te trage apa pe furis la adanc...";"s-apoi chititi ca se mantuia
numai cu atata?'etc
Uneori,Creanga face unele paranteze in povestire,ca apoi,dandu-
si seama,sa revina la firul epic initial:"Hai mai bine despre
copilarie sa povestim..."sau imbina ca in exprimarea
populara,vorbirea directa cu cea indirecta:"...zicand:Cum nu se
dioache calcaiul";"zicand:
"na!,na!";"...imi zicea cu zambet uneori:Iesi copile cu parul balan
afara"etc.
Oralitatea stilului este sustinuta si de alte mijloace
caracteristice vorbirii populare:
prezenta interjectiilor si a repetitiilor ("ara;ei;hai;apoi
da;taci,taci;na,na;lasa...lasa;etc),
folosirea unor propozitii eliptice de predicat si a enumeratiilor
("lemne la trunchi sunt;
slanina si faina in pod este deavolna;branza in putina
asemene;curechi in poloboc,slava Domnului","cu talanca la |