|
Toate panzele sus
de Radu Tudoran
PARTEA I: La poarta levantului
Pe la jumatatea lunii martie in 1881, corabia greceasca Penelopa
cobora la vale pe bratul din mijloc al Dunarii, incarcata cu cereale,
indreptandu-se catre Pireu. Capitanul ei se numea kir Iani Ghinis era un
''negustor iscusit si marinar batran, botezat de toate furtunile din
arhipelagul grecesc''.
In drumul ei de la Braila spre Pireu, Penelopa a facut o escala la
Galati. Trenul de la Bucuresti sosi in acelasi timp cu corabia
greceasca, si din vagonul de clasa intai a coborat un domn imbracat in
haine straine, Anton Lupan, personajul principal al acestui roman.
Suindu-se intr-o birja, acesta merse in port. Mergand prin oras, a
intrat la biroul domnului Iacomachi unde l-a intrebat de prietenul sau
vechi Pierre Vaillant. Raspunsus fu negativ si eroul nostru iesi
descumpanit din birou. Inaintand spre birja, Anton Lupan s-a oprit
in fata unei tejghele unde se tragea cu pusca. Un ins zdrentaros s-a
apropiat de taraba si ''si-a incercat si el norocul'', castigand toata
averea proprietarului.
Vazand indemanarea insului de a manui pusca, Anton Lupan l-a luat
cu el. Intai i-a aflat numele, ca are un frate, apoi i-a facut o
propunere de a-l insoti intr-o expeditie pana la capatul pamantului, iar
raspunsul fu clar pozitiv.
Mergand prin port, intalnesc corabia greceasca. Apoi s-au inteles
cu capitanul sa-i ia si pe ei pana la Stambul, pentru sapte icosari.
Anton Lupan a intrat in cabina echipajului, care manca, salutandu-i
marinareste. Atunci il recunoscu imediat pe carmaciul corabiei,
Gherasim, prieten vechi de-al lui. S-au asezat si romanii la masa, au
mancat.
A doua zi Penelopa a pornit, si intr-o ora a fost la Sulina. Kir
Iani a coborat pe chei si s-a intalnit cu alti capitani. Vantul a
inceput sa scada si nu mai puteau pleca in ziua aceea catre Pireu. Anton
Lupan a vazut un far catre gura de varsare a Dunarii si s-a indreptat
intr-acolo, iar Ieremia a plecat la varul sau, Haralamb. O batrana
statea pe malul marii, de la care acesta afla ca paznicul farului se
numea Ifrim.
Plimbandu-se pe plaja, a vazut multe epave, dar una ii starnea
mari emotii. Stand si reflectand asupra epavei, isi dadu seama ca aceata
era corabia lui cu care naufragiase Piere Vaillant. Atunci un batran s-a
apropiat de el, chiar mos Ifrim, de la care a aflat ca aceasta corabie a
fost pradata de un oarecare pirat, Spanu. S-a facut seara si batranul a
plecat sa aprinda farul.
Anton Lupan a facut si el cale intoarsa pana la Penelopa, unde i-
a spus lui Ieremia ca vor ramane la Sulina, si unde l-a convins pe
Gherasim, carmaciul, sa-l urmeze.
Fiecare avea taina lui, Ieremia, Gherasim, Ismail, dar cea a lui
Anton Lupan era cea mai misterioasa.
Acesta era singur cu tatal |