|
Tudor Arghezi - universul poetic
Poezia filozofica arghezianase adapa din singuratatea, ca fiinta
ganditoare, omului pe pamant. Sursa ei se afla in permanenta cautare a unui
Dumnezeu, care refuza a se arata si determina o stare sufleteasca
caracterizata de permanenta pendulare intre credinta si tagada.
Reprezentativi pentru aceasta tema a liricii argheziene sunt
"Psalmii", in care poetul accepta si refuza succesiv existenta dumenzeirii:
"Vreau sa te pipai si sa urlu: "Este!"".
Conceptia artistica a lui Arghezi, asa cum se contureaza ea inca de la
inceput, este una de angajare sociala. Marele poem ciclic din 1956 "Cantare
omului" este o sociogonie urmarind evolutia omului din momentul ridicarii
in picioare, pana la dscoperirea tainei tainelor, atomul. Volumul "1907 -
Peisaje" (1955) evoca marea zguduire sociala din Romania de la inceputul
veacului. In fine, sa nu uitam proza, fie cea pamfletara, fie cea
romanesca, avand un si mai vadit caracter social. Dar cel mai reprezentativ
volum de versuri pentru aceasta tema este "Flori de mucigai". Aici i-si
gasesste expresia cea mai deplina adeziunea lui Arghezi la "estetica
uratului", careia poetul ii dadea contur in "Testament": "Din bube,
mucigaiuri si noroi / Iscat-am frumuseti si preturi noi".
S-a afirmat despre poezia erotica argheziana, ca se resimte de
influente eminesciene, ceea ce, intr-adevar, nu poate fi tagaduit, dar nici
absolutizat.
Poezii e dragoste intalnim inca in volumul "Cuvinte potrivite", dar
reprezentativ pentru aceasta tema este "Versuri de seara". Doua atitudini
se pot deslusi in trairea sentimentului erotic: una de reticenta, de
amanare a clipei de iubire ("Melancolie" sau "Creion"); iar cealalta, cand
implinirea erotica e urmarita si exprimata in ambianta universului cosmic
din care natura vegetala si animala nu pot lipsi. Femeia devine stapana
acestui univers, care este patruns de prezenta ei ("Mireasa", "Casnicie").
Desi Arghezi nu este singurul poet care s-a lasat fascinat de
universul marunt, nicaieri ca la el lumea vietuitoarelor fara grai nu a
capatat un contur mai unitar si mai complex. Toate aceste vietuitoare se
afla intr-un fel de dependenta afectiva fata de om ("Cantec de adormit
Mitura", volumul "Copilaresti").
|