|
Caracterizarea personajelor dramei
"SUFLETE TARI"
Camil Petrescu reprezinta una din cele mai interesante personalitati
ale literaturii romane. El a adus o contributie importanta in evolutia
culturii romanesti, din perioada interbelica, atat in ceea ce priveste
teatrul, cat si in ceea ce priveste romanul. Avand o formatie filozofica,
aspiratii spre cunoasterea universala, preocupat de multe domenii: arta,
stiinte politice, stiinte sociale, etc, Camil Petrescu si-a lasat amprenta
acestei personalitati insetate de esente, plina de polemici asupra intregii
sale opere.
In teatru, Camil Petrescu isi dovedeste calitatile prin scrierea unei drame
a "absolutului", a cunoasterii prin piese memorabile ca: Jocul ielelor,
Suflete tari, Act Venetian, Danton.
Drama "Suflete tari" reprezinta o realizare deosebita a autorului,
prin introducerea unor tehnici artistice inovatoare, nemaiintalnite in
teatrul romanesc de la acea vreme. Subiectul operei e marcat de crezul
artistic al autorului ce cuprinde multitudinea de polemici, aspiratia spre
absolut, incompatibilitatea realitatii cu idealul, respectiv ciocnirea
puternica intre viata exterioara, reala si cea interioara, guvernata de cu
totul alte reguli.
Afirmatia lui Jules de Gaultier, referitoare la opera "Madame Bovary":
"Flaubert a constatat in om un bovarism de neiertat, care face din greseala
si minciuna o lege a naturii, o boala a imaginatiei si gandirii, care-l
obliga sa dispretuiasca orice realitate si sa cedeze fascinatiei irealului,
care-l constrange sa vada dincolo de limita inteligentei simturilor sale,
un dincolo al carui orizont se indeparteaza cu fiecare effort facut spre a-
l atinge. Ce influenta ciudata ne smulge astfel pe noi noua insine, creand,
alaturi de nevoile noastre reale, si nevoi imaginare pe care le avantajam?"
, se identifica si in drama "Suflete tari" , fiind particularizata mai ales
la nivelul constructiei personajelor.
Andrei Pietraru este un tanar de treizeci de ani, arhivar in casa lui
Matei Boiu, boier cu traditie. Pietraru se afla in slujba lui Boiu de sase
ani si nu a dorit sa plece, desi a avut ocazii, datorita iubirii
nemarturisite ce o purta Ioanei Boiu, fiica marelui boier. Un mare timid
in viata de zi cu zi, tanarul dovedeste insa o bogata viata interioara,
plina de idei fascinante. Hotarat sa-si impartaseasca iubirea Ioanei,
Andrei isi face curaj intr-o incercare disperata de a-si impresiona femeia
iubita. In actul al II-lea , in camera Ioanei, Andrei isi incepe un discurs
timid , nesigur, insa sincer, care dezvaluie dragostea fierbinte purtata
pretentioasei domnisoare Boiu. Acest discurs nu face altceva decat sa o
irite pe Ioana, spre disperarea lui Andrei care realizeaza ca joaca de fapt
doar un banal rol al unui erou de roman. Tensiunea atinge limite puternice,
Andrei isi dezvaluie adev |