|
Scriitori versus critici
Competitia pentru intaietate dintre scriitori si critici este
inevitabila.
Critica si literatura, participand, ca domenii ce se intersecteaza
in o mie de puncte, la aceeasi mare lume a culturii, neaga vadit aceasta
competitie aparenta si constietizata de unii critici si scriitori. Criticul
este scriitor, in masura in care lucrarile de critica sunt opere, la fel ca
operele din celelalte genuri literare. Este evident, faptul ca un critic nu
este altceva decat un scriitor, si ca opera sa se supune criticii, cu
acelasi titlu cu care i se supune orice opera literara.
Marile lucrari de critica sunt si ele analizate de critici, cum este
de exemplu cartea ``Domeniul criticii`` de Valeriu Cristea, sau alte carti
de Adrian Marino, Camil Petrescu, George Calinescu, in care se gasesc
portrete de critici.
Asadar,competitia este inexistenta si absurda, deoarece si criticul,
si scriitorul apartin culturii literare.
Lucrarile de critica nu constituie valori artistice, ci au doar
functia auxiliara de a vehicula valori.
Alt punct de vedere eronat, deoarece criticii sunt servitori cu o
profunda constiinta critica, avand ca efect atitudinea critica de o valoare
artistica incontestabila. Prin nerecunoasterea valorii, functia criticii
devine nula. Un critic fara audienta nu e nimic, e o ``contradictio in
adjecto``. Existand o audienta a criticii, la fel cum sunt lectori ai
operelor literare, valoarea ei artistica si culturala nu poate fi negata.
Apreciind operele literare, critica nu-si pierde valoarea. Din
contra, este laudata si edificata ea insasi ca o valoare. Cartile marilor
antici, sunt si astazi surse primare de informatii. Cele ale lui George
Calinescu, Camil Petrescu, Nicolae Manolescu si multi altii au ramas, si
vor continua sa existe alaturi de operele de arta, inca multi ani de acum
inainte.
Astfel vehicularea este o absurditate malitioasa, inventata de
anticritici, adica de scriitorii mediocrii ai literaturii.
Dialogul scriitor-critic este profitabil ? Un raspuns, insa
incomplet, ar fi ea schimb de idei.
Comunicarea celor doua parti este inevitabila, deoarece scriitorilor
le sunt apreciate operele si in functie de ce spune critica perioadei
respective. Scriitorul, traieste ca si criticul dintr-un ``comert
intelectual``, iar profitul este al scriitorului, criticul ramane doar cu
satisfactia unei corecte clasificari. Relatia scriitor-critic nu e un elev
docil la un profesor exigent. Este nevoie de intelegere, de acceptare a
tuturor ideilor si de un acord comun. Criticii sunt, un fel de rau necesar.
Criticii, sunt si scriitori. Dialogul este permanent. Exista critici
care au scris opere literare. Aceasta comunicare este profitabila, insa nu
obligatorie.
In concluzie criticii si scriitorii, pot exista si separat, si
impreuna. Pot comunica, sau nu. Unii scriitori afirma ca ``ideile n-au ce
cauta aici ; opera e viata ; cr |