|
Scoala Ardeleana - expresie a iluminismului romanesc
Cel dintai nucleu iluminist din cultura romana l-a constituit Scoala
Ardeleana, miscarea intelectualitatii din Transilvania de la sfarsitul
secolului XVIII-lea si inceputul secolului al
XIX-lea, aparuta ca urmare a excluderii romanilor de la viata social-
politica conform actului cunoscut sub numele de "Unio trium nationum"
(1437).
Programul politic al miscarii este sintetizat in memoriul din 1791,
"Supplex libellus valachorum Transsilvaniae" trimis imparatului Leopold II,
prin care se cerea recunoasterea romanilor din Transilvania ca natiune
egala in drepturi cu celelalte ce intrau in componenta Imperiului
Habsburgic.
Preluan esenta iluminismului european, reprezentantii Scolii Ardelene
au asezat la temelia programului lor de lupta principiile de egalitate si
libertate, de suveranitate a poporului, pe temeiul ideii dreptului national
si al contractului social.
Actiunea politica si culturala a Scolii Ardelene este indrumata de
operele istorice si filologice ale lui Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Petru
Maior si Ion Budai-Deleanu. toti patru au facut studii teologice,
filozofice si de drept canonic la Roma si Viena, si au fost minti
stralucite, eruditi, savanti de talie europeana, poligloti.
In ansamblu, activitatea Scolii Ardelene cunoaste doua directii
fundamentale:
1) prima, socio-culturala, este in stransa legatura cu esenta
miscarii iluministe, si urmarea emanciparea oamenilor prin educatie si
cultura. In acest scop, se dezvolta si se organizeaza invatamantul in limba
romana. Gheorghe Sincai, ca director al scolilor romane, infiinteaza 300 de
scoli; se tiparesc manuale scolare, carti de popularizare stiintifica,
calendare si carti populare.
2) cealalta directie este erudita si cuprinde numeroasele tratate de
istorie si filologie. Cele mai importante dintre acestea sunt: "Istoria si
lucrurile si intamplarile romanilor" de Samuil Micu, "Hronica romanilor si
a mai multor neamuri" de Gheorghe Sincai, "Istoria pentru iceputul
romanilor in Dachia" de Petru Maior, "Elementa linguae daco-romanae sive
valachicae" de Samuil Micu si Gheorghe Sincai, "Disertatie pentru inceputul
limbii romane" de Petru Maior si "Lexiconul de la Buda", primul dictionar
etimologic al limbii romane.
Studiile de istorie acorda un interes deosebit mai ales procesului de
formare al poporului roman, contestandu-se afirmatiile tendentioase ale
celor care falsificau istoria pentru a justifica inechitatea care se facea
romanilor. Reprezentantii Scolii Ardelene au adus argumente istorice,
filologice si demografice privind originea latina a limbii si poporului
roman, continuitatea si unitatea sa etnica , punandu-se astfel bazele
lingvisticii romanesti.
Aportul Scolii Ardelene la dezvoltarea limbii este la fel de pretios.
In aceasta epoca s-a pus problema a |