|
Romantismul
Romantismul este un important curent literar si artistic, aparut in Anglia,
Franta si Germania in prima parte a secolului trecut, ca opozitie la
clasicism. Romanticii preconizau o literatura inspirata din realitatile
nationale, din traditii folclorice, din istorie si chiar din miturile si
legendele unor popoare indepartate; sustineau valorile sensibilitatii, ale
individului, ale naturii; incercau sa elibereze creatia artistica de
rigiditatea canoanelor si a conventiilor clasice, dand totodata acces in
paginile romanelor, a pieselor de teatru sau in versurile poeziilor unor
personaje si probleme ce reflectau epoca de dupa Marea Revolutie Franceza
din 1789.
Romantismul s-a extins treptat in principalele tari europene, cuprinzand
toate artele si chiar unele domenii ale vietii sociale, si determinad
existenta unui stil romantic in mobilier, in imbracaminte etc.
In timp ce clasicismul este un curent al ratiunii, romantismul exalta
sentimentul si fantezia. Natura patrunde masiv in creaiile romantice, in
vreme ce pe clasicisti ii interesau numai caractarele umane. Visul si
exotismul, interesul pentru taramuri indepartate reprezinta teme ale
romantismului.
Acest curent invata scriitorii si poatii sa se inspire din istoria
nationala si din creatia folclorica specifica tarii lor. Personajele
romantice sunt eroi exceptionali in imprejurari exceptionale, construite
adesea pe principiul antitezei si putand evolua pe parcursul operei in ceea
ce priveste trasaturile lor de caracter.
Astfel, principalele caracteristici ale romantismului drept curent literar
pot fi rezumate prin:cultivarea sensibilitatii si fanteziei creatoare,
complexitatea personalitatii umane, evaziunea in trecut, istorie, vis,
contemplarea naturii infatisata sub lumina culorii locale, interesul pentru
folclor, prezenta unor personaje provenind din toate mediile sociale, eroii
extraordinari ai operelor epice fiind pusi sa actioneze in imprejurari
extraordinare, totul fiind intr-o libertate deplina de creatie.
Marii reprezentanti internationali ai acestui curent, Novalis, J.L. Tieck,
E.T.A. Hoffmann, G.G. Byron, P.B. Shelley, A. Lamartine, A. de Vigny, V.
Hugo, G. Leopardi, A. Puskin, M. Lermontov, E.A. Poe, A. Petrofi, A.
Mickiewicz au realizat adevarate caodopere ale literaturii romantice, in
proza sau in versuri.
Asemeni oricarui curent literar de o importanta maxima in dezvoltarea
ulterioara a prozei si poeziilor, curentul romantic a avut un sef de scoala
si un teoretician care a dat nastere acestui curent, l-a denumit si si-a
sustinut opinia in decursul intregii cariere artistice. Pentru romantism,
acest autor este Victor Hugo (1802-1885,poet si prozator francez), care, in
prefata dramei "Cromwell" considera romantismul ca fiind o debarasare a
limbajului poetic de tot ceea ce are legatura cu o schema, o norma sau o
lege si dand frau liber imaginatiei si inspiratiei creatorului.Hugo afirma
ca tocmai aceste legi eclipseaza adevarata arta, care es |