|
Profilul profesorului in scoala romana
Atat prin forma lui de organizare,cat si prin continutul
lui,invatamantul la Roma avea un pronuntat caracter de clasa.Functia de
educator era o ocupatie intelectuala cu trecut indelungat,chiar daca facem
abstractie de educatia ce se dadea in familie,sub conducerea directa a
mamei pana la varsta de sapte ani, apoi sub supravegherea tatalui.
Dupa traditia istorica,transmisa de Titus Livius,cea mai veche
institutie de invatamant la romani ar data de pe la mijlocul secolului al V-
lea i.e.n.El afirma ca in Forul roman,printre pravaliile vanzatorilor de
tot felul,se aflau si unele scoli .
Primele scoli reprezentau si cea mai elementara forma de
invatamant.Cunostintele erau predate de un litterator,adica "cel care
invata pe altii literele":mai tarziu a aparut denumirea de primus magister
sau ludi magister.Acest din urma termen dovedeste existenta unei scoli,deci
a unei institutii colective de invatamant elementar(ludus litterarius).Ea
era frecventata aproape exclusiv de copiii oamenilor saraci,caci cei bogati
prefereau sa dea acasa fiilor lor instructia elementara.
Cine indeplinea ocupatia de invatator in aceste scoli de grad
elementar?Plutarh spune despre Spurius Carvilius,cel dintai invatator roman
al carui nume se cunoaste,ca era libert al consulului din anul 234
i.e.n.Acest amanunt este ilustrativ si pentru epoca in care traieste
autorul insusi al Vietilor paralele;caci si istoricul Tacit,contemporanul
mai tanar al lui Plutarh,vorbind despre cariera stralucita pe care a facut-
o un parvenit,spune ca la inceput acesta avusese o ocupatie umila(obscura
initia),adica aceea de invatator.In general vorbind,o astfel de ocupatie nu
puteau avea decat oameni liberi de rand sau chiar liberti,de vreme ce orice
munca pentru care se primea salariu sub o forma sau alta era considerata
injositoare pentru mentalitatea membrilor nobilimii romane;in ochii lor
invatatorul era un biet muritor,care nu se bucura de nici o trecere in fata
oamenilor de pe urma unei ocupatii atat de desconsiderate res
indignissima,cum o numeste un autor antic.
Putina consideratie de care se bucura aceasta ocupatie reiese si din
retributia mica pe care invatatorii o primeau de la parintii
scolarilor.Dupa informatiile pe care le avem cu privire la ultimul secol al
republicii dintr-o satira a lui Horatiu,invatatorul primea de fiecare elev
cate opt asi pe luna,adica patru cincimi dintr-un denar;aproximativ aceeasi
cifra este indicata si de poetul satiric Iuvenal la inceputul secolului al
II-lea e.n., ceea ce reprezenta un salariu de mizerie.
Dar nici din punct de vedere moral situatia acestora nu era mai buna.
Intr-adevar,provenienta invatatorilor din paturile de jos ale populatiei
libere era o cauza pentru care acestia nu se bucurau de prestigiu |