|
Personajele feminine ale lui Marin Preda - Un "altceva" feminin
Viata eroinelor prediste este o viata prin delegatie: identitatea lor
este inramata de perceptia masculina a eroului, care le imprumuta astfel o
alta imagine, deformata de o grila care se dilata laudativ pusa sub semnul
inefabilului si pe care o ingusteaza amenintator obsesia degradarii lente a
sentimentului amoros. Cu mici exceptii, personajele feminine se creeaza ca
individualitati prin prisma erosului, iar obsesia autorului regasibila si
in actantii romanesti, adica in eroi este cea a circumscrierii femeii
printr-o descriere nu minimalizatoare, ci care se straduieste sa inteleaga.
Realitatea sufleteasca feminina devine mult mai complexa si mai
spectaculoasa privita printr-un ochi atent la deviatiile comportamentale si
analizata de o constiinta lucida, sensibila la nuante, care nu se
instaleaza benevol in rolurile clasice de gelos, indragostit orb sau
stapan, ci care lupta sa gaseasca drumul iesirii dintr-o acuta criza de
comunicare. Personajele sunt vii, convingatoare, ceea ce le face unice in
tabloul feminitatii literare romanesti este forta lor, al carei semn,
negativ sau pozitiv, circumscrie fizionomia masculina si datorita careia
ele nu se vor cantona niciodata in rolul de victima. De altfel, autorul
este polemic in aceasta incercare de a crea o feminitate complexa,
neinrobita de nici o realitate exterioara, masculina sau sociala, pentru ca
asculta de una cu mult mai puternica: cea a propriei lor naturi sufletesti.
Forta lor vine tocmai din faptul ca ele tin seama de ele insele cu
consecventa, ca se inchid in labirintul propriilor fiinte, neacceptand vreo
conditionare exterioara. De aceea, un personaj ca Ana (din romanul Ion" al
lui L. Rebreanu), victima a celorlalti prin imposibilitatea ei de a avea
replica, i se pare lui Marin Preda neconvingator, schematic, si va crea un
personaj-replica, pe memorabila Polina, care manuieste barbatul pe care,
totusi, il iubeste si caruia i se supune, imprimandu-i vointa ei sub un
unghi foarte greu de ghicit" (F. Mugur - Convorbiri cu Marin Preda").
Actiunile feminine sunt generate de o cauzalitate interioara, de multe ori
inaccesibila ochiului strain. In virtutea acestui fapt, toate personajele
feminine ale romancierului sunt polemice.
. Un portret fizic pus sub semnul vrajei
Momentul intalnirii amoroase este punctat aproape indiscret si pus,
indiferent de valenta legaturii, sub semnul binefacator al solaritatii.
Erosul fiind in primul rand o initiere, personajul masculin se transforma
intr-un erou capabil sa modifice, printr-o privire vrajita, exterioritatea
femeii.
In acest sens, Eugen Simion (in Scriitori romani de azi") semnala
lumina de pe chipul lor, imbatatoare pentru erou. Chipul Matildei (Cel mai
iubit dintre pamanteni") pluteste in beatitudine", al lui S |