|
Vasile Alecsandri - "Pasteluri"
-prezentare generala
Pastelul este o specie a genului liric cunoscuta in aceasta forma
numai in literatura romana, creata si dusa la celebritate de Vasile
Alecsandri intr-un ciclu de versuri, numit chiar "Pasteluri". Poeziile au
aparut (cu doua exceptii) in revista "Convorbiri literare" in perioada 1868-
1869.
Sfidand sabloanele, Alecsandri se fixeaza la geografia autohtona, si
individualizeaza un colt de natura lipsit de sublimitate. El descrie o zona
cuprinsa intre deal si campie, echilibrata sub raportul temperaturii, al
formelor de viata vegetala, al rotatiei anotimpurilor, una din ipostazele
veridice ale pamantului romanesc.
Universul "Pastelurilor" e strabatut de euforie vitala si optimism
cosmic. El implica regularitatea ciclurilor naturii, armonia randuielilor
firii, ordinea imanenta a creatiei. Anotimpurile vin si pleaca: Toamna
rugineste lunca, aduce nori suri si vanturi fioroase; Iarna acopera cu
troiene campurile, scoate lupii la prada in noptile cu vifornita; primavara
se anunta cu intoarcerea cocotilor si randunelelor, prin elanul exploziv al
mugurilor si iesirea plugarilor la munca; vara rodeste holdele cu ploi
fertile si soare cald, rasplatind osteneala seceratorilor. Zilele se scurg
calme: Inserarea urmeaza diminetii, linistea satului adormit si oracaitul
broastelor succed muncii harnice si invalmasitei agitatii diurne. Fortele
naturii, vantul, ploaia, viscolul se integreaza marelui mecanism planetar,
repetandu-si lucrarea, la ceasurile sorocite. Oamenii insisi participa la
jubilatia universala; ei sunt zugraviti, in mod precumpanitor, in doua
atitudini , simple si permanente: in zbenguierile dragostei si in
incordarea activitatii productive. Ei reprezinta mai putin taranimea unei
societati determinate si mai mult tipului unei umanitati atemporale,
apartinand nemijlocit naturii si incorporandu-se ei.
Cu "Pastelurile" Alecsandri atinge treapta deplinei maturizari a
talentului. Versul isi pastreaza simplitatea, cursivitatea, limpezimea.
Formula compozitioanala, de obicei de patru strofe, recurge la o mica
inscenare, terminata adesea in poanta, pentru destinderea atmosferei.
Imaginea, bazata pe perceptie, traduce momentan senzatia, fara digresiuni
sau paranteze. Tabloul e dinamic si concis. Timpul "Pastelurilor" este
invariabil prezentul, intrucat poezia ne implica in postura de spectatori.
Desenul esentializeaza, surprinzand conturul obiectelor, mai ales miscarile
si detaliile. Dese comparatii gratioase ("Fulgii zbor, plutesc in aer ca un
roi de fluturi albi"), sau pline de o calma maiestate ("Fumuri albe se
ridica in vazduhul scanteios/Ca inaltele coloane unui templu meiestos"),
intaresc sentimentul de seninatate clasica.
Legate de artele plastice (pastel=desen in creion moale, usor
colorat), aceste poe |