|
Octavian Goga
1881-1838
-universul poeziei-
Poetul se naste la Rasinari langa Sibiu, dintr-un tata preot si o mama
invatatoare; Cosbuc va fi cel ce ii va orienta scrisul catre realitatile
satului,el realizand in definitiv o monografie poetica a satului
transilvanean, a doua monografie dupa cea a mentorului sau.
In 1902 infiinteaza Luceafarul, o revista asemanatoare cu Tribuna si
sustinatoare a aceleiasi miscari samanatoriste.In anul 1905 publica
volumele "Poezii" si "Ne cheama pamantul" in 1909, iar in anul 1913 va
publica "Din umbra pamantului".
Este admis ca membru al Academiei Romane inca din anul 1919,scrie piese de
teatru precum "D-nul notar" si "Mesterul Manole".Va fi un politician
deosebit, ajungand deputat si chiar ministru, pentru ca in anul 1937 pentru
o scurta perioada de timp sa ajunga prim-ministru pentru ca in anul 1939
apare postum volumul "Din larg".
Se poate observa miscarea operei lui Goga catre o monografie a satului de
timpuriu in opera lui sa prin cunoasterea directa a vietii satului si prin
solidaritatea la ea.Opera sa vine intr-un moment istoric si social de
asuprire a romanilor din Ardeal, astfel incat opera sa poate fi considerata
una a mandriei jignite, un zbucium national in care se manifesta o credinta
in izbavire.
Goga devine un militant si un teoretician al acestei miscari in
"Marturisiri literare", opera in care afirma ca : "Eu,gratie structurii
mele sufletesti, am crezut intotdeauna ca scriitorul trebuie sa fie un
luptator, un deschizator de drumuri, un mare pedagog al neamului din care
face parte, un om care filtreaza durerile poporului prin sufletul lui si se
transforma in trambita de alarma".Aceasta credinta este impartasita si mai
tarziu, cand afirma ca : "Eu m-am nascut cu pumnii stransi...sufletul meu s-
a organizat pentru protest, pentru revolta, cel mai puternic sentiment care
m-a calauzit vreodata si din care a derivat formula mea literara".Aceste
citate sunt in masura sa raspunda la intrebarile legate de motivatia
poetica ce l-a condus pe Goga catre o atat de frumoasa poezie cu caracter
social-national.
Opera sa a avut un caracter mesianic, vizionar si profetic, anuntand un
viitor in care poporul va fi izbavit, vremea razbunarii va coincide cu ziua
cea mare a bucuriei.El a vazut altfel taranul decat Cosbuc sau Alecsandri,
el privind satul total, sintetic, colectiv (precum in "Plugarii",
"Calcasii", "Noi", "Oltul") dar si prin figuri reprezentative pentru
realitarea rurala a acellor timpuri (portretele realizate in "Apostolul",
"Dascalul", "Dascalita", "Lautarul"), creind astfel figuri memorabile ca
preotul Ionis ("Casa noastra") sau cea a lui Popa Solomon.
In creatia sa este izbitoare frecventa metaforelor si a termenilor de
origine religioasa, termeni si structuri biblice, invocat |