|
OCTAVIAN GOGA
(1881-1938)
Octavian Goga se naste la 1 aprilie 1881 in satul Rasinari,de linga Sibiu.
Si-a facut studiile la liceul unguresc din Sibiu, la liceul romanesc din
Brasov si la facultatea de litere si filosofie a Universitatii din
Budapesta.
Debutul literar al lui Goga a fost gazduit de "Tribuna", "Tribuna literara"
si de revista "Familia" din Oradea, a lui Iosif Vulcan. Versurile,
"incercari tineresti", dupa cum le apreciaza poetul, sufera de epigonism
eminescian, de unele ecouri din poezia lui Uhland, Schiller si Sleine, ale
caror versuri au circulat, prin multe traduceri, in ardeleana din acea
vreme. Importanta este si influienta poezia lui G.Cosbuc, care a orientat
scrisul lui Octavian Goga, inca de la debut, spre realitatile social-
istorice ale statului transilvanean.
In anul 1902 Goga scoate revista "Luceafarul", publicatie care si la Sibiu
(incepind din anul 1906), continua in parte programul "Tribunei" lui Ioan
Slavici, traditiile presei transilvanene si ale orientarilor samanatoriste.
In revista "Luceafarul", Octavian Goga a publicat multe din poeziile din
care i-au adus renume, in primele trei volume de versuri; "Poezii"(1905),
"Ne cheama pamintul"(1909), "Din umbra zidurilor"(1913). In calitate de
secretar al Astrei, Octavian Goga a desfasurat o rodnica activitate. In
revista asociatiei "Tara noastra", poetul publica, in afara de poezii
originale, si fragmente din Tragedia omului, a poetului maghiar Madach.
Piesa de teatru Domnul notar(1914) a fost scrisa in aceasta perioada si
reflecta atitudine politica a scriitorului in lupta pentru dreptate
sociala, unitate si independenta nationala a tuturor romanilor.
In anii premargatori intrarii Romaniei in primul razboi mondial, a scris
poeziile publicate in volumul Cintece fara tara(1916).
Membru al Academiei Romane din 1920, in locul ramas vacant prin moartea lui
Cosbuc, se face cunoscut in viata literara interbelica cu putine lucrari:
piesa Mesterul Manole(1928), volumul de evocari Precursori(1930) si
traducerea integrala a Tragediei omului(1934) de Madach.
Poeziile lui Octavian Goga au avut darul sa destepte o deosebita luare-
aminte a publicului roman.
(Titu Maiorescu)
Poet al Ardealului-cum apreciaza G.Cosbuc-printr-o parte a realitatilor
concrete ce-l inspira, el e, in fond, poetul intregii tari, prin idealurile
de unitate nationala si de izbavire sociala ce-l anima. In poezia lui
O.Goga, cea de tinerete, cea adevarata, arde o flacara mare, dar cu arderea
foarte scurta. Poemul "Rugaciune" este unic in literatura noastra, prin
caracterul sau religios-profetic, prin fermitatea-i invaluitoare: din
flacara lui puternica au mai tisnit scintei - dar aproape numai pe intinsul
primei culegeri de poezii(1905) a lui Goga.
Mesianica, asumindu-si istoria, poezia lui O.Goga are un ton profetic,
violent, incendiar, el fiind solul dragostei si al urii care si-a impletit
bici din al veacurilor caier, iar din Nestinsul vremurilor vaier ...si-a
scris blestemul in cerul gurii.
Satul lui Octa |