|
Oltul
Rascolitoare prin mesajul ei patriotic, poezia este o patetica chemare
la lupta pentru redesteptarea la lupta a romanilor din Transilvania, de la
inceputul acestui veac. Si aici, poetul vorbeste ca un tribun, in numele
tuturor; "Oltul" devenind aporape o rugaciune adresata unei zeitati
ocrotitoare, mantuitoare de rau, capabila sa adune fortele, sa le amplifice
si sa razbune. Ca si in alte poezii, retorica tanguirii preia un vocabular
adecvat: "tainuita jale", "lacrimile noastre", "durerea unui neam" etc.
In versurile lui Goga, Oltul este un interlocutor uman. Permanenta in
spatiul geografic si etnic al tarii, biografia raului figureaza intreaga
istorie a poporului roman. Ideea identitatii dintre Olt si destinul tarii,
se desprinde inca din prima strofa a poeziei: "Marita fie dimineata / Ce-a
savarsit a noastra nunta". Prin personificare, Oltul devine un simbol al
puterii ancestrale a romanilor, subjugata temporar. O puternica metafora
subliniaza infratirea de suflet cu Oltul, martor al tristetii unui popor
osandit: "Si cate cantece si lacrimi / Nu duce valul, calatorul".
Partea a doua a poeziei, o evocare, reinvie imaginea vremurilor
glorioase de altadata. Oltul este infatisat de poet in postura legendara de
haiduc, "frate plansetelor noastre", caruia "domni vicleni" vroiau sa-I
fure libertatea si, odata cu ea, sa sfarame "sfanta noastra lege". Lupta
impotriva cotropitorilor era dusa la chemarea raului, de catre "feciorii
mandrei Cosanzene". Vremuri eroice, in care "codrul chiotea, viteazul", iar
biruinta era rasplata vitejiei.
Imaginea vremurilor de demult este in contradictie cu osanda la care
este supus Oltul. Destinul sau este destinul unei natiuni subjugate de o
putere straina, vremelnica. "Slavite farmituri a vremii.../ De mult v-au
ingropat valeatul / Neputincios pari si tu astazi- / Te-a-ncins in lantuir
imparatul". Disperarea se revarsa in imagini apocaliptice, ale razbunarii
mantuitoare de suferinte. Poetul implora forta ancestrala a raului sa verse
"pagan potop de apa"; suntem in fata unui potop biblic, singura cale de
depasire a impasului tragic in care se afla poporul nostru impreuna cu
Oltul.
Ideea unirii destinelor este evidentiata: "Sa-ti aduni apele toate- /
Sa ne mutam in alta tara...".
Prezenta Oltului in creatia poetica a lui Goga nu este deloc singulara
in literature romana. Pornind de la folclor, si alti autori l-au inclus in
operele lor: Gr. Alexandrescu "Umbra lui Mircea. La Cozia", George Cosbuc
"Dunarea si Oltul", Ion Pillat "Cozia", Geo Bogza "Cartea Oltului".
|