|
Ursut Vlad
cls. a VI-a B LIM
Natura in operele lui Eminescu
Ceea ce se numeste de obicei natura, adica aspecte geologice ,fauna si
flora, se gaseste la Eminescu intr-un chip elementar.Nu varietatea e nota
dominanta ci dimensiunea ,cantitatea.Aceasta e determinata prin puterea de
a intimida constinta si a o elimina.Versurile contin numai notiunea simpla
de de codru ,dar intr-o proportie colosala.Padurea noastra empirica are o
durata limitata ,fiind supusa dezagregarii ,codrul eminescian insa "creste"
peste marginile de timp ale domniilor , peste acelea ale raselor ,el este
de veci.Imaginea aceasta egipteana de trainicie peste milenii ,determina
dimensiunea microscopica a omului si desteapta acel sentiment tipic
eminescian de nevoie de a se lasa in voia dinamicii firii.
Natura este intalnita in majoritatea operelor lui Eminescu, de cand
era inca copil si pana cand si-a scris testamentul ("Mai am un singur
dor").Sederea mai lunga in codru poate duce la o adormire in codru sau
chiar dorinta de moarte.
Eminescu isi aduce iubita in mijlocul naturii ,aceasta asteptandu-l pe
malul lacului.Fuziunea dintre natura si dragoste este perfecta in "Sara pe
deal".Suavitatea, candoarea iubirii ,sperantele pe care le desteapta sunt
stimulate de o ambianta in care accentele melancolice ,destul de rare ,sunt
coplesite de atmosfera in general optimista, declansatoare de
vitalitate.Arborele preferat de poet pentru aroma penetranta ,imbatatoare a
florilor ,este teiul.Perechile eminesciene se lasa ingropate de ninsoarea
florilor parfumate.Asa cum afirma Calinescu ,"Plopul ,copac clasic
,orasenesc ,da amintirilor o miscare lenta.("din "Luceafarul" de la "Sub
sirul lung de mandrii tei...Cu plete lungi ,balaie).In "Pe langa plopii
fara sot" ,poetul reproseaza femeii indiferenta ,faptul ca nu raspunde
chemarilor sale.Asa cum arata G.Ibraileanu ,tanarul timid tremurand sub
fereastra iubitei se transforma in geniul constient de superioritatea sa.In
"Luceafarul" ,acesta acesta adreseaza amare mustrari femeii pentru ca nu s-
a ridicat la nivelul aspiratiilor sale ,preferand banalitatea existentei
cotidiene.Atitudine intelectualista are Eminescu si in Scrisoarea V ,in
care poetul este obsedat de incapacitatea femeiide a intelege pe creator
,caruia-I prefera un tanar monden ,imbracat dupa ultima moda si parfumat
,dar sec("Tu cu inima si mintea poate esti un paravan...Opera croitoreasca
si in spirit si in stofa.").
Deosebindu-se de predecesorii sai:Bolintineanu si Alecsandri ,care
compara femeia iubita cu o floare si cu o privighetoare ,in termenii
secolului trecut "filomela" ,Eminescu evita banalitatea unor asemenea
procedee ,privind-o ca pe o reprezentanta a erosului ,ca pe o Venus
Anadyomene ,ca pe aceea care asigura prin iubire continuitatea vietii.O
singura |