|
Monastirea Argesului
-
"Monastirea Argesului", ca si celelalte opere populare, a fost creata
de oameni talentati din popor si transmisa din generatie in generatie pe
cale orala, cunoscandu-se peste 160 de variante, fapt ce releva
capacitatea, forta creatoare, ingeniozitatea autorilor anonimi.
Aceasta varianta poate fi gasita alaturi de alte capedopere ale
literaturii romane cu caracter anonim, cum ar fi "Miorita", "Toma Alimos",
"Dolca", in volumul "Poezii populare. Balade (cantece batranesti) adunate
si indreptate..." de Vasile Alecsandri.
"Monastirea Argesului" dezvolta unul dintre miturile esentiale ale
folclorului romanesc, si anume mitul estetic.
Subiectul este generat de o superstitie potrivit careia, pentru a
rezista, orice constructie trebuie sa aiba zidita in temelii o fiinta.
"Monastirea Argesului" este in acelasi timp balada si legenda. Este o
balalda deoarece se construieste intr-un poem narativ, cu elemente
descriptiv-lirice, care dezvolta un subiect fantastic, se prezinta un erou
de exceptie, cu un destin impresionant. Este o legenta intrucat explica, in
viziune populara, aparitia unui monument de arhitectura: biserica
manastirii de la Curtea de Arges , zidita sub porunca lui Neagoe Basarab
intre anii 1512 si 1517.
Balada este o imbinare ingenioasa a unsprezece motive folclorice,
distribuite pe parcursul celor cinci momente ale actiunii.
Expozitiunea, prima parte a acesteia, contine motivul alegerii
locului pentru zidire si motivul zidirii. Negru-Voda impreuna cu zece
"mesteri mari/Calfe si zidari",intr-un decor mirific, cauta pe malul
Argesului un loc perfect pentru a construi o manastire cum alta sa nu mai
fie. Mergand astfel se intalnesc cu un ciobanas care le povesteste despre
un zid "parasit si neispravit/La loc de grindis/La verde-alunis". Ajungand
acolo, voievodul decide sa construiasca o manastire unica in lume prin
frumusetea si maretia sa. Astfel, el este hotarat sa le ofere mesterilor
averi, ii va face boieri dar, in acelasi timp, ii ameninta in caz de
nereusita. Domnitorul doreste construirea manastirii nu numai din orgoliu
sau pentru perpetuarea unei traditii, ci si pentru a sanctifica acel loc,
invingand fortele malefice. Se contureaza unul dintre conflictele baladei
intre voievod si constructori, conflict ce se adanceste pe masura ce firul
epic inainteaza.
Intriga baladei contine un alt motiv, cel al surparii zidurilor.
Manastirea nu se poate inalta deoarece fortele irationare se opun ridicarii
unui locas de cult. Tot ce mesterii construiesc in timpul zilei, noaptea se
surpa. Accentul cade pe actiun, care este dinamica. Preponderenta verbelor
si a substantivelor probeaza tenacitatea cu care mesterii isi urmaresc
idealul si doresc sa invinga raul. Surparea zidurilor este un moment
dramatic, pentru ca domnitorul ii ameninta iar cu moartea pe mesteri.
In sprijinul zidarilor intervine Divinitatea, "o soapta de sus".
Desfasurarea actiu |