|
MODERNISMUL
etimol.> derivat de la "modern"; lat. modernus = recent, nou.
A aparut ca urmare a tezelor lui Eugen Lovinescu, asupra dezv.
literaturii. Modernismul se refera la principalele elemente innoitoare
in poezie, proza si critica lit., pe care doctrina lovinesciana le
propune in primele decenii ale sec. XX.
Modernismul reuneste unele grupari, directii si orientari estetice,
care apar in lit. romana in aceasta perioada, conturandu-se ca o
manifestare artistica ampla, nu numai in domeniul literaturii, ci in
arta, in genere.
In sens restrans, termenul desemneaza miscarea literara constituita
in spatiul hispano- american la sfarsitul sec. al XIX-lea, in jurul
poetilor Ruben Dario si Antonio Machado, miscare orientand poezia
spre o estetica a sinceritatii si rafinamentului.
In sens larg, modernismiul reprezinta o manifestare radicala,
indrazneata, a celor mai recente forme de expresie in planul
creatiei. Este opus traditionalismului.
Tendinta modernista sustine:
sincronizarea lit. nationale cu lit. Europei
promovarea tinerilor scriitori
teoria imitatiei
eliminarea decalajului in cultura (depasirea spiritului provincial)
necesitatea innoirii
spiritul veacului
trecerea de la o literatura cu tematica rurala la o lit. de inspiratie
urbana
evolutia poeziei de la epic la liric
intelectualizarea prozei si poeziei
dezv. romanului psihologic, analitic, prin prelucrarea unor forme
moderne
Lui Lovinescu ii revine meritul de a fi actionat in directia
adaptarii modernismului la specificul culturii si civilizatiei
romanesti. Factorul decisiv, in acest sens, il constituie elaborarea
conceptului de sincronism, ca instrument de investigare critica a
evolutiei lit. romane. Gruparea de la "Sburatorul" cuprinde revista si
canaclul literar cu acelasi nume. Revista a aparut la Bucuresti, intre
1919- 1922 si 1926- 1927, sub conducerea lui Lovinescu.
Obiectivele gruparii:
Promovarea tinerilor scriitori:
lansarea unor nume ca: I. Barbu, Camil Petrescu, G. Calinescu,
Pompiliu Constantinescu, Vladimr Streinu, Camil Baltazar. E. Lovinescu
obtine si colaborarea unor scriitori mai vechi (Ion Minulecu) sau ii
incurajeaza pe cei care au debutat in alte reviste: Rebreanu, H.
Papadat- Bengescu.
2. Imprimarea unei tendinte moderniste in evolutia lit. romane:
in esenta, modernismul lovinescian porneste de la ideea ca exista un
spirit al veacului, explicat prin factori materiali si morali, care
imprima un proces de omogenizare a civilizatiei, de integrare intr-un
ritm de dezvoltare sincronica. Teoria imitatiei era preluata dupa
francezul G. Tarde, psiholog si sociolog, care critica viata sociala
prin interactiunea reactiilor sufletesti.
societ. romaneasca a intors spatele inertiei orientale si, preluand
formele occidentale, a creat premisele dezv. unui fond modern.
Fenomenul "formelor fara fund", de care vorbea T. Maiorescu, este
acceptat de Lovinescu, dar criticul il socoteste inevitabil si
creator: "formele isi pot crea uneori fondul", sustine Lovinescu, spre |