|
I. Soacra lui Ghita, mama sotiei lui, Ana, isi spune parerea in legatura cu
intentia ginerelui sau de a lua in arenda carciuma numita Moara cu noroc,
de langa Ineu:"-Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca e vorba, nu
bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit. Dar voi sa faceti dupa
cum va trage inima." Ghita ii raspunde:"sa ramanem aici, sa carpesc si mai
departe cizmele oamenilor, care umbla toata saptamana in opinci ori
desculti, iara daca dumineca e noroi, isi duc cizmele in mana pana la
biserica, si sa ne punem pe prispa casei in soare, privind eu la Ana, Ana
la mine, amandoi la copilasi, iara d-ta la tustrei. Iaca linistea colibei".
Si se decide sa arendeze carciuma.
II. Moara cu noroc este un loc unde se castiga bine caci pe drumetul
"venind despre locurile rele, ea il vesteste ca a scapat norocos, iara
mergand spre ele, la moara poate sa gaseasca ori sa astepte alti drumeti,
ca sa nu plece singur mai departe." In plus fata de situarea favorabila,
clientii erau multumiti deoarece noul carciumar si familia sa "nu il
primeau pe drumet ca pe un strain venit din lume ci ca pe un prieten
asteptat de multa vreme in casa lor".
III. Soseste la Moara cu noroc Lica Samadaul, "un om ca de treizeci si sase
de ani, inalt, uscativ si supt la fata, cu mustata lunga, cu ochii mici si
verzi si cu sprancenele dese si impreunate la mijloc". Numele de "Samadaul"
este de fapt o porecla, insemnand cel care raspunde de turmele de porci
date porcarilor la pascut. De obicei este un "om aspru si neindurat, care
umbla mereu calare de la turma la turma, care stie toate infundaturile,
cunoaste pe toti oamenii buni si mai ales pe cei rai, de care tremura toata
lumea si care stie sa afle urechea grasunului pripasit chiar si din oala cu
varza". Pe Ana, Lica o fascineaza ("ramase privind ca un copil uimit la
calaretul ce statea ca un stalp de piatra inaintea ei.") iar lui Ghita
oaspetele ii cere sa il informeze despre ce se intampla la Moara.
IV. In urma vizitei lui Lica, Ghita isi cumpara doua pistoale, ia o a doua
sluga si doi caini, pe care ii invata sa fie rai. Dar isi schimba si
atitudinea fata de sotia sa:"Ca om harnic si sarguitor, Ghita era mereu
asezat si pus pe ganduri, dar el se bucura cand o vedea pe dansa vesela:
acum el se facuse mai de tot ursuz, se aprindea pentru orice lucru de
nimic, nu mai zambea ca mai nainte, ci radea cu hohot, incat iti venea sa
te sperii de el, iar cand se mai harjonea cateodata cu dansa, isi pierdea
lesne cumpatul si-i lasa urme vinete pe brate". Lica ii cere carciumarului,
printr-un porcar sosit cu turma la Moara, sa dea de mancare si de baut
porcarilor sai si sa isi opreasca drept plata cinci porci din acea turma.
Ghita refuza la inceput, apoi, la trecerea ultimelor turme, cand vrea sa
isi opreasca porci, pazitorii lor ii spun ca nu au primit de la Lica ordin
sa ii dea. Carciumarul interpreteaza situatia ca semn al dependentei sale
de bunavoia Samadaului.
V. Lica Samadaul, impreuna cu doi tovarasi, se apropie de ca |