|
Miorita
Balada populara ,,Miorita'', perla a literaturii populare romanesti,
vorbeste despre o indeletnicire dintotodeauna a romanului: pastoritul.
In expozitiunea baladei este fixat cadrul natural in care se petrece
actiunea: ,,Pe-un picior de plai,/ Pe-o gura de rai.'' Cele doua metafore:
,,picior de plai" si ,,gura de rai" fixeaza cadrul edenic in care are loc
fenomenul transhumantei (miscarea ciclica a turmelor de oi, primavara spre
varful muntelui, la coltul ierbii, iar iarna spre ses, pentru iernat).
Interjectia predicativa ,,iata" marcheaza momentul coborarii turmelor ,,la
vale". Turmele in numar de trei (numar fatidic) sunt insotite de tot atatia
ciobanei. Unul dintre cei ,,trei" ciobanei e ,,moldovean'', al doilea
,,ungurean", iar al treilea ,,vrancean''. Originile lor diferite vorbesc de
unitatea poporului roman cu diversitatea lui. Ciobanelul ungurean si cu cel
vrancean comploteaza impotriva ciobanelului moldovean: ,,Iar ce ungurean/
Si cu cel vrancean/ Mari, se vorbira,/ Ei se sfatuira''. Cei doi se inteleg
ca sa-l omoare pe ciobanul moldovean pe l-apusul soarelui, intunericul
fiind favorabil faptelor reprobabile.
Aici in balada, autorul anonim foloseste o figura de stil rara,
dativul etic, care sugereaza implicarea afectiva a naratorului: ,,Ca sa mi-
l omoare pe cel moldovean''.
Motivul crimei este unul economic: ,,Ca-i mai ortoman (bogat in
turme)/ Si-are oi mai multe/ Mandre si cornute/ Si cai invatati/ Si cani
mai barbati".
Numarul mai mare al oilor din turma ciobanului moldovean, faptul ca
oile sunt ,,mandre si cornute" si insotite de cai ,,invatati" si caini
,,mai barbati", starnesc invidia.
O miorita, plina de afectiune pentru stapanul ei, o miorita cu lana
plavita, se arata nelinistita, ,,Caci de trei zile incoace/ Gura nu-i mai
tace''. Ea are ceva de spus. In starea de anxietate care a cuprins-o
,,Iarba nu-i mai place". Vazandu-o atat de ingrijorata, ciobanelul
moldovean o intreaba pe miorita ,,laie si bucalaie", de ce iarba nu-i mai
place, daca este bolnavioara, fiindca ,,De trei zile incoace/ Gura nu-I mai
tace.''
Se remarca in adresarea ciobanului catre miorita, abundenta formelor
diminutivale ale substantivelor si adjectivelor, care sunt o marturie a
iubirii stapanului fata de animalul fidel. Ciobanasul isi iubeste mioara,
dar si ea nutreste aceleasi sentimente fata de stapanul ei. Adresandu-i-se
,,dragutului bace", miorita il sfatuieste sa-si dea oitele-ncoace la
,,negru zavoi" unde se afla ,,iarba si umbra" pentru oi si ciobani.
Prezenta epitetului coloristic ,,negru" folosit inaintea
substantivului ,,zavoi" are puteri prevestitoare, il pregateste pe cititor
(sau pe ascultator) cu ideea mortii care il va pune la incercare pe
ciobanasul moldovean. Mioara il mai sfatuieste sa-si mai cheme ,,si-un
cane", dar nu unul obisnuit, |