|
Mihail Sadoveanu
Aprecieri introductive Mihail Sadoveanu, scriitor deosebit de prolific,
lasa posteritatii o opera care se intinde pe o jumatate de secol, avand
"amploarea unei intregi literaturi, a literaturii intregi a unui popor, ca
si cea populara" (Garabet Ibraileanu) , indreptatind caracterizarea lui
George Calinescu care aprecia ca "esenta operei lui Sadoveanu sta in
dimensionalitate, in granduare". Raportat la curentele literare, Mihail
Sadoveanu a fost caracterizat de critica literara drept un realist cu
viziune romantica si un romantic care aduce detalii ca un realist, un
contemplativ.
Caracteristici ale prozei Sadoveanu este in primul rand un povestitor, in
traditia unor ilustri inaintasi, Ion Neculce si Ion Creanga, remarcandu-se
printr-o extraordinara capacitate de a se contopi cu lumea evocata, astfel
incat un singur narator, autorul insusi, in postura unui adevarat rapsod,
povesteste viata de azi sau din trecut participand afectiv la cele
povestite si inplicand cititorul-ascultator la o asemenea participare
afectiv-subiectiva ce nu puermite detasarea obiectiva, ci indeamna adesea
la o reflectie meditativa asupra conditiei umane. Povestirea sadoveniana
capata rezonante de poem sau balada, pastrand accente de revolta si un
profund sentiment de nemultumire, generat de nevoia de libertate si
demnitate a eroului sadovenian, care este adesea taranul roman intr-o
infinitate de ipostaze, confirmand marturisirea autorului: "taranul a fost
principalul meu erou". Intr-o epoca in care se cultiva cu predilectie
poezia citadina, Mihail Sadoveanu a imbogatit substantial traditia poeziei
de inspiratie rurala. Eroii sadovenieni din povestirile de inspiratie
rurala sunt oameni cu o anumita structura sufleteasca, oameni blajini si
intelepti, cu un acut simt al dreptatii, al libertatii si demnitatii,
aparatori ai unor principii etice fundamentale. George Calinescu considera
ca "miscarile regresive" sunt o caracteristica a literaturii sadoveniene.
Rabdatori in suferinta, taranii lui Sadoveanu tin vesnic in sufletul lor
dureri nestinse si se retrag in mijlocul naturii, fugind de forte ostile,
fie rabufnesc cu violenta implinindu-si dreptatea si mentinand nealterat
sentimentul demnitatii umane. De altfel titlul volumului de povestiri din
1904, "Dureri inabusite" este sugestiv pentru retragerea in durerea
interiorizata, devenita o taina ce greu se lasa dezvaluita, eroii izolandu-
se in tacere si singuratate. Adevarul, dreptatea, demnitatea, iubirea
patimasa alcatuiesc universul sufletului taranesc in povestiri dramatice
ca: "In drum spre Harlau", "Pacat boieresc", "O umbra", "Hotul", "O poveste
de demult" cuprinse in volumele "Dureri inabusite", "Povestiri", "O istorie
de demult". Sadoveanu neaga orasul, considerat ca un spatiu al
instrainarii, in care eroii traiesc drame |