|
HANU ANCUTEI
Hanu Ancutei ,tiparit in intregime in 1982 , dar inceput cu 7 ani mai
inainte ,prin publicarea povestirii Iapa lui Voda , trebuie luat si
citit in intregime,daca voim sa intelegem arta prozatorului.
Tehnica povestirii in povestire , sau a povestirii in rama , formula
narativa foarte veche , dar in acelasi timp foarte noua(fiindca o
gasim aplicata in diferite moduri), are avantajul de a putea
transforma pe povestitorii insisi in personaje ale naratiunii de
cadru.Ea are totodata si un caracter profund popular.Cunoscand adanc
vechile carti populare ,atent mai ales la arta de povestitor a unui
Neculce sau Creanga , Sadoveanu atinge in aceasta opera a sa culme a
rafinamentului artei cuvantului romanesc.
Hanul insusi devine personaj in povestirea de cadru.hanu ancutei nu e
un han ca toate celelalte.Asezat la rascruce de drumuri , si de
veacuri , Hanu Ancutei este o cetate care adaposteste pe povestitori
si pe ascultatori , cu totii iubitori de vin din Tara de Jos , baut
din oala de lut rosu.Teatral si solemn , pentru ca din modul cum e
notata oralitatea vorbirii putem deduce tonul si gesturile
personajului comisul Ionita , razasul cel fudul de la Darmanesti ,
spunea:"Trebuie sa stiti dumneavoastra ca hanul acela al Ancutei nu
era han ,-era cetate.Avea niste ziduri groase de ici pana colo.Si
niste porti ferecate cum n-am mai vazut in zilele mele.In cuprinsul
lui se puteau oplosi oameni , vite si carute si nici habar nu aveau
din partea hotilor..."De aceeasi parere era si Mos Leonte
Zodierul:"Asa ziduri ca de cetate , asa zabrele , asa pivnita ,-asa
vin ,-in alt loc nu se poate.Nici asa dulceata , asa voie buna s-
asemenea ochi negri ;eu parca tot sub ei as sta pana ce mi-a veni
vremea sa ma duc la limanul cel fara de vifor..."
Lirismul sadovenian , invaluitor , transpune adunarea de la han , ca
si intamplarile povestite acolo , intr-un timp nedeterminat.Hanul
reprezinta , in mic , Moldova dintotdeauna , Moldova oamenilor simpli
cu obiceiuri arhaice , cu intamplari care se perinda dupa anume date
calendaristice , cu practici savarsite ritualic.Diferitele Ancute care
se succed , ca stapane la han , sunt parca una si aceeasi , in ochii
generatiilor de bautori si povestasi.Insasi curgerea melodica a
propozitiilor , pe care scriitorul rapsod le pune in gura
povestitorilor , da impresia de continuitate in valuri fara
sfarsit..Iata un pasaj in care punerea verbelor la imperfect sugereaza
aceasta imagine poetica:"Taberele d cara nu se mai istoveau.Lautarii
cantau fara oprire.cand cadeau unii , doborati de truda si de vin , se
ridicau altii de prin cotloanele hanului."
Povestire care ni se pare ca da, in modul cel mai adecvat , sensul
intregului ciclu este Negustor lipscan.
Moldova celor adunati la Hanu Ancutei este o lume statornica ,
fericita intrucat se poate infrupta din darurile |