|
Mihail Sadoveanu
Aprecieri introductive
Mihail Sadoveanu, scriitor deosebit de prolific, lasa posteritatii o opera
care se intinde pe o jumatate de secol, avand "amploarea unei intregi
literaturi, a literaturii intregi a unui popor, ca si cea populara"
(Garabet Ibraileanu) , indreptatind caracterizarea lui George Calinescu
care aprecia ca "esenta operei lui Sadoveanu sta in dimensionalitate, in
granduare". Raportat la curentele literare, Mihail Sadoveanu a fost
caracterizat de critica literara drept un realist cu viziune romantica si
un romantic care aduce detalii ca un realist, un contemplativ.
Caracteristici ale prozei
Sadoveanu este in primul rand un povestitor, in traditia unor ilustri
inaintasi, Ion Neculce si Ion Creanga, remarcandu-se printr-o extraordinara
capacitate de a se contopi cu lumea evocata, astfel incat un singur
narator, autorul insusi, in postura unui adevarat rapsod, povesteste viata
de azi sau din trecut participand afectiv la cele povestite si inplicand
cititorul-ascultator la o asemenea participare afectiv-subiectiva ce nu
puermite detasarea obiectiva, ci indeamna adesea la o reflectie meditativa
asupra conditiei umane. Povestirea sadoveniana capata rezonante de poem sau
balada, pastrand accente de revolta si un profund sentiment de nemultumire,
generat de nevoia de libertate si demnitate a eroului sadovenian, care este
adesea taranul roman intr-o infinitate de ipostaze, confirmand
marturisirea autorului: "taranul a fost principalul meu erou". Intr-o epoca
in care se cultiva cu predilectie poezia citadina, Mihail Sadoveanu a
imbogatit substantial traditia poeziei de inspiratie rurala. Eroii
sadovenieni din povestirile de inspiratie rurala sunt oameni cu o anumita
structura sufleteasca, oameni blajini si intelepti, cu un acut simt al
dreptatii, al libertatii si demnitatii, aparatori ai unor principii etice
fundamentale. George Calinescu considera ca "miscarile regresive" sunt o
caracteristica a literaturii sadoveniene. Rabdatori in suferinta, taranii
lui Sadoveanu tin vesnic in sufletul lor dureri nestinse si se retrag in
mijlocul naturii, fugind de forte ostile, fie rabufnesc cu violenta
implinindu-si dreptatea si mentinand nealterat sentimentul demnitatii
umane. De altfel titlul volumului de povestiri din 1904, "Dureri inabusite"
este sugestiv pentru retragerea in durerea interiorizata, devenita o taina
ce greu se lasa dezvaluita, eroii izolandu-se in tacere si singuratate.
Adevarul, dreptatea, demnitatea, iubirea patimasa alcatuiesc universul
sufletului taranesc in povestiri dramatice ca: "In drum spre Harlau",
"Pacat boieresc", "O umbra", "Hotul", "O poveste de demult" cuprinse in
volumele "Dureri inabusite", "Povestiri", "O istorie de demult". Sadoveanu
neaga orasul, considerat ca un spatiu al instrainarii, in care eroii
traiesc drame ale dezechilibrului sufletesc, in timp ce satul conserva cele
mai valoroase elemente de spiritualitate romaneasca. In ceea ce priveste
romanele lui Sadoveanu, George Calinescu le cla |