|
Aprecieri critice
"S-a spus adesea despre Sadoveanu ca este un mare povestitor: ceea ce
povesteste el sunt o mie si una de nopti ale romanilor[...].
Povestirea sadoveniana opreste timpul, creand in jurul omului -
povestitor sau ascultator - un spatiu magic care-l protejeza."
N. Manolescu
"Sadoveanu cultiva valorile inteligentei, drept nu ale unei
inteligente dialectice, ci ale uneia"asezate" [...]. Personajul lui cel mai
caracteristic e dominat de intelepciunea adanca si putin sceptica a omului
care confrunta orice situatie de viata cu o enorma experienta personala,
istorica, ancestrala."
Al. George
"Romanul Baltagul desfasurandu-se la suprafata si in aparenta pe
treptele cunoscute ale istoriei sale concrete, reprezinta, de faptistoria
implinirii trudnice a acestui gol existential creat prin disparitia
ciobanului; aceata sarcina grea, incarcata de atat de coplesitoare
semnificatii ce tin de mecanismul etern al existentei, de legile lui si de
locul aparte al omului in acest mecanism, este dusa la indeplinire de
apparent firavul personaj principal al naratiunii, de Vitoria, cu ezitari
si impiedicari ale simtului ei de orientare intr-o lume de aparente
concrete, de relatii si intamplari incidentale, dar cu o uimitoare
siguranta si viziune pe dimensiunile si in spatial interior al realitatii,
pe taramul raporturilor si conditiilor fundamentale si eterne.
Inmormantarea, cu tot fastul ei de suprafata, continand o gravitate
nespusa, exprimata prin fiecare amanunt, prin fiecare fiecare participare
umana, reprezinta incununarea suprema a acestui effort de restituire a unei
functii existentiale: NechifoR Lipan se reintoarce in lumea lui, in locul
ce i se cuvine, el va continua sa dainuiasca, in vesnicie, ca un reper de
neuitat al celor apropiati lui, printr-o pomenire care va incerca sa
sfideze durata si careia, in fine, ii sunt asigurate, acum, toate
conditiile fizice pe care le evocase, altadata, baciul Manaila. Ciobanul a
disparut ca fiinta vie si trevatoare, dar va fi un semn etern in
eternitate, o piatra de mormant si un reper pentru memoria fara sfarsit a
descendentilor."
M. Tomus
"Hanul Ancutei e o carte de capatai, rostind istorisiri despre
candva, intr-o istorie a acestui neam, in toamnele lui aurii, reluate si
inflorite, sporite ca intelepciune si arta stilizata cu rafinament. Un
roman neobisnuit este ciclul sadovenian spus la hanul Ancutei celei tinere,
scris in etape...[...]. Ca si opera lui Sadoveanu[...], hanul este un
depozitar al semnelor si marturiilor de afectivitate, intelepciune si
memorie spirituala, dar si locul |