|
Mihail Sadoveanu
(1880 - 1961)
Date biografice
Mihail Sadoveanu s-a nascut la 5 noiembrie 1880 la Pascani, ca fiu al
avocatului Alexandru Sadoveanu si al Profirei Ursachi, fiica de razesi
din Verseni.
Urmeaza cursurile scolii primare in orasul natal, gimnaziul la
Falticeni, iar liceul la Iasi. Debuteaza in revista "Dracu" din
Bucuresti cu schita "Domnisoara M. din Falticeni" (1897), sub
semnatura Mihai din Pascani. Se casatoreste cu Ecaterina Balu (1901),
cu care are 11 copii, iar in 1904 se muta la Bucuresti, unde
desfasoara o prodigioasa activitate literara. Moare la 19 octombrie
1961, regretat de toti literatii vremii, intre care George Calinescu
scrie in memorabila "Cronica a optimismului": "Omul de toate zilele
s-a mistuit lasand in locu-i simulacrele sale de piatra si de bronz.
Ce-a fost al fiecaruia din noi a devenit al tuturor, el e acum numai
al poporului dintru care a iesit."
Opera
In anul 1904 are debutul editorial cu patru carti: "Povestiri",
"Soimii", "Dureri inabusite" si "Crasma lui Mos Precu", fapt pentru
care Nicolae Iorga numeste aceasta perioada "anul Sadoveanu". Publica
aproape 100 de volume, intre care: "Floare ofilita", "Apa
mortilor", "Neamul Soimarestilor", "Tara de dincolo de
negura", "Hanu-Ancutei", "Imparatia apelor",
"Zodia Cancerului sau Vremea Ducai-Voda", "Baltagul",
"Creanga de aur", "Locul unde nu s-a intamplat nimic", "Fratii
Jderi", "Nada Florilor".
Teme ale operei - universul literar.
Mihail Sadoveanu, "Ceahlaul literaturii romane", cum l-a numit Geo
Bogza, "Stefan cel Mare al literaturii romane" cum i-a spus George
Calinescu, are o opera monumentala a carei marete consta in densitatea
epica si grandoarea compozitionala:
1.Viata satului romanesc (tema spiritualitatii satului romanesc) este
principala tema a epicii sadoveniene, intrucat "taranul roman a fost
principalul meu erou", marturisea Sadoveanu intr-un discurs tinut la
Academia Romana. Taranul sadovenian este locuitorul de la munte,
moldoveanul cu viata aspra ca si meleagurile prapastioase pe care este
sortit sa traiasca (asa cum ilustreaza prozatorul in legenda de la
inceputul romanului "Baltagul"). Puternic individualizat in literatura
romana, taranul lui Sadoveanu se particularizeaza prin cateva
trasaturi specifice:
- taranul, ca pastrator al lumii vechi, arhaice si patriarhale;
- taranii moldoveni sunt oameni blajini si intelepti, cu un acut simt
al dreptatii si al libertatii, aparatori ai unor principii de viata
fundamentale, statornice din vremi imemoriabile;
- rabdatori in suferinta, tin in sufletul lor dureri nestinse, se
retrag in mijlocul naturii sau rabufnesc cu violenta, implinindu-si
dreptatea, mentinand nealterat sentimentul demnitatii umane;
- universul sufletului taranesc se compune din adevar, dreptate,
demnitate si iubire patimasa: "Fa-te si tu ce-i putea, dar mai ales un
om cumsecade sa te faci! Sa nu rapesti munca saracului (...), sa nu-ti
bati joc de nevoiasul care varsa lacrimi pe brazda." ("La noi in
Viisoara");
- inc |