|
Scrisoarea a IIIa este una din cele mai reprezentative crea?ii eminesciene, prin care poetul pune în eviden?? însu?irile alese ale poporului român. Înf??i?ând o pagin? de glorie din trecutul nostru de lupt? – b?t?lia de la Rovine, Mihai Eminescu î?i exprim? sentimentele sale de admira?ie fa?? de înainta?i, al c?ror exponent devine Mircea cel B?trân.
MCB, personajul principal al acestei crea?ii, este un personaj real, deoarece voievodul român a fost ?i a r?mas o figur? pilduitoare a istoriei na?ionale, care a inspirat multe opere valoroase ale literaturii române. El apare înf??i?at „la Rovine în câmpii”, atât în întâlnirea cu Baiazid cât ?i în timpul luptei. A?a cum însu?i personajul precizeaz? „nu e om de rând, el este domnul ??rii române?ti”, este mândru nu pentru c? este voievod ci pentru c? este domnitorul ??rii Române?ti. În întreaga oper? el apare ca un adev?rat erou popular, în strâns? leg?tur? cu p?mântul ??rii, cu natura acesteia, cu poporul ale c?rei aspira?ii le reprezint?.
MCB d? dovad? de modestie, atât prin portul simplu cât ?i prin vorba în?eleapt? ?i chibzuit?, c?ci, a?a cum spune autorul, el este „un b?trân atât de simplu, dup? vorb?, dup? port”. De?i ?tia c? Baiazid a venit cu inten?ia de a-i cotropi ?ara, Mircea i se adreseaz? cuviincios, dup? datina str?bun?, dovedind ospitalitate, aceasta fiind una din însu?irile de seam? ale poporului român.
„Orice gând ai împ?rate, ?i oricum vei fi sosit, cât suntem înc? pe pace eu î?i zic: bine-ai venit!” Aceast? atitudine nu dovede?te sl?biciune ?i la?itate, deoarece atunci când este vorba de închinarea ??rii, el respinge calm, dar hot?rât ?i demn, preten?iile sultanului:
„Despre partea închin?rii, îns?, Doamne s? ne ier?i
Dar acu vei vrea cu oaste ?i r?zboi ca s? ne cer?i,”
Domnitorul român dovede?te st?pânire de sine ?i de aceea î?i asum? firesc orice încercare, orice sacrificiu asemenea întregului popor a c?rui filozofie ?i concep?ie de via?? le exprim?:
|