|
Sarmanul Dionis
Prin continutul grav, avand in prim-plan dorinta de cunoastere a
spatiului si timpului, precum si meditatii asupra relatiei dintre subiectiv
si obiectiv, nuvela eminesciana deschide noi perspective dezvoltarii prozei
fantastice cu profunde implicatii filozofice.
Subiectul, structura, tematica si tehnicile artistice utilizate
indreptatesc incadrarea nuvelei intre operele romantice.
Simbolismul nuvelei deriva din chiar statutul personajului titular,
Dionis fiind eroul construit anume pentru a da viata ideilor poetului
legate de problema cunoasterii in absolut. Eminescu incearca o prezentare
neutra a eroului, intr-un efort de voita detasare de acesta, pozitia sa ar
fi deci cea a autorului omniscient.
Trasaturile fizice si morale il definesc pe Dionis ca personaj tipic
romantic: el este orfan, sarac, fara speranta, manifesta o nesecata drinta
de cunoastere si este "iubitor de singuratate". Locuinta personajului este
descrisa cu lux de amanunte: interiorul saracacios este completat de masa
plina de hartii, ziare, brosuri, carti vechi, toate intr-o dezordine
absoluta; singurul obiect pretios este tabloul tatalui. Cadrul in care
protagonistul isi petrece o mare parte din timp este propice visarii, si
lui i se mai adauga: luna, cartea si cantecul clavirului. Apeland la cartea
misterioasa primita de la batranul anticar Riven, Dionis se lanseaza intr-o
calatorie spre trecut metamorfozandu-se in (sau revenind la) ipostaza de
Dan, tanar calugar din timpul lui Alexandru cel Bun, discipol al maestrului
Ruben. Acesta din urma reprezinta proiectia onirica a anticarului si apare
cult, enigmatic, posesor al unei biblioteci enorme si alchimist. El il
initiaza pe tanar in tainele metempsihozei si-i daruieste cartea cu
ajutorul careia va depasi granitele existentei individuale, ale spatiului
si timpului.
Dupa plecarea de la Ruben, Dan trece pe la casa spatarului Tudor
Mesteacan, pe a carui fiica (Maria) o iubea, dar nu inainte de a se
desparti de propria sa umbra. Astfel, Dan devine etern iar umbra sa om.
Procesul dedublarii dezvolta multiple semnificatii poetico-filozofice,
dintre care subliniem ideea existentei unei componente eterne a fiintei
umane, capabila sa traiasca dincolo de contingent, de fiinta pe care o
urmeaza cu credinta. De asemenea umbra se opune, prin sfaturile sale,
intentiilor malefice ale lui Ruben; tot ea il invata pe Dan sa-si i-a in
calatorie iubita. Se poate considera ca iubirea este o treapta in
cunoasterea absoluta, implinrea ei fiind necesara pentru continuarea
acestui proces. Desprinderea de umbra reprezinta renuntarea la conditia
duala de muritor (materie si spirit), eroul dobandind astfel unicitatea,
trasatura specifica universului, infinitului. Dar, spre atingerea
perfectiunii, Dan trebuie sa-si adauge unicului sau |