|
Mihai Eminescu
poet national si universal
Miracolul eminescian a stat insa in faptul de a fi dobandit o limba in
acelasi timp noua si proaspata". Pentru aceasta, spune Tudor Vianu,
"Eminescu n-a trebuit sa se lupte cu limba, asa cum au facut unii din
emulii sai de mai tarziu. I-a fost de ajuns sa se aseza in curentul limbii
si sa-si inalte panzele in directia in care sufla duhul ei".
Creator pentru care poezia nu este un exercitiu exterior, ci un mod
profund de existenta, Eminescu nu putea sa nu-si puna problemele esentiale
ale artei scrisului, sa nu se intrebe in legatura cu menirea sa de poet si
cu sensul artei sale. Aceste chestiuni nu au luat insa la el forma unor
docte teoretizari, ci, cu exceptia unor articole, au imbracat vesmantul
insusi al poeziei, in creatii avind, in totalitate su partial, caracter de
arta poetica.
Trei idei fundamentale domina conceptia despre poezie a lui
Emindescu: 1) necesitatea absoluta ca poetul sa aiba ideal inalt, ceea ce
exclude compromisul, scrisul in vederea obtinerii unor avantaje materiale;
2) necesitatea unei perfecte concordante intre continutul ideatic si forma
expresiei poetice si 3) in raport cu natura, arta nu trebuie sa fie o
simpla copie, ci o transfigurare a lumii reale intr-o lume fictiva, rod al
geniului poetic.
Specificul unei literaturi nationale este reprezentat de inglobarea
tuturor operelor valoroase creeate de scriitorii unui popor, de-a lungul
timpului. Cele mai importante teme care se situeaza in specificul national
al creatiei eminesciene sunt: natura, folclorul si istoria. In plan
national, Eminescu este exponentul nedesmintit al pamantului nostru, "este
expresia integrala a sufletului romanesc" (N. Iorga).
In cadrul literaturii universale patrund numai operele care intr-o
forma artistica desavarsita exprima teme si motive majore in literatura
nationala dar mai ales universala: lirica de meditatie sociala (Memento
mori, Junii corupti,Ai nostri tineri, Epigonii, Imparat si proletar,
Scrisoarea I), lirica iubirii si a naturii ( Floare albastra, Dorinta,
Craiasa din povesti, Calin),precum si motive din filozofie (Luceafarul,
Scrisoarea I, Memento mori).
Prin creatiile sale, Eminescu ne inalta in universalitate, stapanind
universul cuvantului poetic.
Viata lui Eminescu este una exemplara. Nu este viata unui sfant si
nici a unui erou in sensul consacrat de biografiile care idealizeaza. Este
viata unui geniu care a trait permanent cu privirea atintita spre inaltele
idealuri: de arta, de cunoastere, nationale, de puritate sufleteasca si de
daruire, care a trait aproape exclusiv prin si pentru opera sa, neacceptand
compromisuri si daruind acestor idealuri tot ce avea mai bun in propria
fiinta, pana la negarea de sine.
Au mai putina importanta data precisa si locul nasterii poetului,
daca a fost 20 decembrie 1849 sau 15 ianuarie 1850, la Botosani sau la
Ipotesti. Are insa importanta copi |