|
Dragostea si natura lui Eminescu
In literatura noastra Eminescu este fara indoiala cel mai mare poet al
iubirii si cel mai iscusit cantaret al splendorilor naturi.
Caracterul popular si profund uman al poeziei sale erotice asociat cu
maretia tulburatoare a frumusetilor naturii raspundea aspiratilor lui
Eminescu inspre un inalt ideal de frumusete si puritate, ideal afirmat si
aparat impotriva unei societati care-l calca in picioare.
Dupa cum observase si Ghica in poeziile de dragoste si de natura se
dezvaluie filonul sanatos optimist al creatiei poetului. De fapt aceste
doua teme se afla strans impletite intregindu-se organic si reciproc.
Ibraileanu vorbind despre cele doua faze din creatia matura a lui
Eminescu preciza ca prima (1870-1879) se caracterizeaza prin aceea ca
"sentimentul iubirii in faza aceasta e mereu amestecat cu sentimentul
naturii".Aceste sentimente se cheama unul pe celalalt. Uneori nici nu poti
hotara bine daca aceste poezii sunt imnuri inchinate naturii ori iubirii.
Intr-adevar in prima faza intalnim multe din poeziile in care poetul canta
o dragoste senina, frumoasa si impacata implinita-cele mai adesea- intr-un
cadru feeric de natura proaspata si viguroasa ca in " Fat-Frumos di tei ".
Povestea codrului, povestea Fat-Frumos din tei cu totu reprezentativa in
acest sens este chemarea din dorinta:
"Vino-n codru la izvorul
Care tremura pe prund
Unde o natura paradisiatica obladuieste visul trait al dragostei:
Adormit de armonia
Codrului batut de ganduri
Flori de tei deasupra noastra
Ca sa cada randuri-randuri"
sau euforia din Sara pe deal precum si calma evocare a iubirii fericite din
Floarea-albastra.Despre intensitatea si statornicia sentimentului de iubire
se vorbeste in cadrul legendei Srigoii;la fel in povestea de dragoste a lui
Calin, cu magnifica imagine a naturii ori in beatitudinea ce transpare prin
umbra amara a asteptarii (Lacul)in balsamul odihnitor al prezentei iubirii
(Inger de paza,Noaptea) ca si in unele postume din aceasta epoca:Ea-si urma
cararea-n codru, Dormi! Stau in cerdacul tau etc...
Poezii ce exprima o tonalitate senina a sentimentului erotic si chiar
dragostea fericita exista insa si in faza urmatoare:Freamat de Codru,
Somnoroase pasarele, La mijloc de codru des la care se pot adauga
nepieritoarele si inegalabile momente inchinate iubirii si naturii din
Scrisoarea IV si Luceafarul.
Pe de alta parte Eminescu a cantat si starile depresive si regretul,
tristetea , cat si durerea pricinuita de dragoste. Poeziile din aceasta
categorie sunt numeroase. Incepand cu "Pe aceiasi ulcioara si Departe sunt
cu tine (care fac parte din prima faza) cele mai multe apartin fazei a
doua:De cate ori iubito.., Atat de frageda. Despartire, S-a dus amorul,
Adio, Pe langa plopii fara sot, Iubind in taina, Te duci, Din valurile
vremii, Nu ma intelegi, De ce nu mai vii?
Niciodata |