|
,,A vorbi despre poet este ca si cum ai striga intr-o
pestera vasta...Nu poata sa ajunga vorba pana la el, fara sa-i
supere tacerea. Numai glasul coardelor ar putea sa povesteasca
pe harpa si sa legene, din departare, delicata lui singuratate
slava"
-TUDOR ARGHEZI-
,,Eminescu - cel cu ochii cat istoria de mare" s-a nascut la
15 ianuarie 1850 la Botosani, avand parinti pe Gheorghe Eminovici si
Raluca (Iurascu). Copilaria si-a petrecut-o la Ipotesti, sat care l-
a fermecat prin vraja padurii, prin murmurul izvoaarelor, prin
sufletul curat si simplu al romanului.
Studiaza la Cernauti, unde il are ca profesor de limba romana
pe Aron Pumnul. Dupa moartea acestuia ii scrie poezia ,,La mormantul
lui Aron Pumnul" aratand cat de mult l-a venerat pe profesorul lui.
Isi continua studiile la Viena, unde se imprieteneste cu Ioan
Slavici, apoi devine student audient la Universitatea din Berlin.
In anul 1874 se intoarce la Iasi. Este numit director al
Bibliotecii Centrale. Indeplineste mai tarziu functia de revizor
scolar in judetele Iasi si Vaslui;este perioada in care se
cimenteaza prietenia dintre Ion Creanga si regele neincoronat al
condeiului.
In anii cuceririi independentei de stat a Romaniei, 1877,
poietul nepereche se muta la Bucuresti si lucreaza la redactia
ziarului ,,Timpul", alaturi de I. L. Caragiale si Ioan Slavici.
Dupa ani de munca incordata, de nedreptate, de zbucium,
Luceafarul poeziei romanesti moare la 15 iunie 1889 si este
inmormantat la cimitirul Bellu din Bucuresti.
Primul sau volum de poezii (editia princeps) a fost tiparit in
1883 din initiativa lui Titu Maiorescu si intitulat ,,Poesii".
Intreaga lui opera, atat in versuri cat si in proza, l-a
consacrat ca geniu si ,,Luceafar al poeziei romanesti".
Opera lui Eminescu este o comoara unica, de inalta
simtire si grai romanesc; poetul insusi a vibrat la marile idealuri
ale poporului nostru, a dat glas, prin forta sa de sinteza,
izvoarele autohtone si universale, printr-o profunda gandire
filozofica, prin farmecul limbajului.
Mihai Eminescu s-a inscris in romantismul European prin tema
iubirii si a naturii, care este predominanta in lirica sa. La
Eminescu natura are doua ipostaze, una terestra si una cosmica,
interferate in mod armonios, in cadrul careia indragostitii oficiaza
un adevarat ritual al iubirii, ,,natura adesea-daca nu primeaza-e pe
acelasi plan cu dragostea" (G. Ibraileanu). Natura terestra apare cu
elemente specifice ale spatiului romanesc - codrul, izvoarele,
salcamul, teiul, lacul, trestiile - vazute in vesnica rotire a
anotimpurilor. Natura terestra este ocrotitoare, calda, uneori
salbatica, participand mereu la framantarile poetului si constituind
cadrul cel mai potrivit al dragosteisi meditati |