|
-Manastirea
Tismana-
Istoria <> din Tara Romaneasca-
Tismana, ca si viata ctitorului ei, calugarul Nicodim, au intrat inca de
mult in domeniul legendei. Pe de alta parte, la faima de care s-a bucurat
neintrerupt manastirea a contribuit in mare masura si farmecul asezarii
sale. Traditia sustine chiar ca frumusetea imprejurimilor a fost
hotaratoare in alegerea locului lacasului si ca Nicodim a cautat timp
indelungat, pe valea <>, stanca Starminei cu cascada
care izbucnea de sub ea.
Povestea incepe in momentul in care domnitorul roman Radu I ii acorda
lui Nicodim, un calugar de origine greco-sarba, o serie de danii ca
despagubire pentru posesiunile pierdute de acesta pe teritoriul unguresc si
o mica obste, numarand numai 10 calugari, pentru a incepe sa zideasca o
biserica pe apa Tismanei, la locul ales dupa indelungi cautari, langa o
cascada.
In ceea ce priveste averea manastirii, Tismana era posesoarea, la un
veac de la intemeiere, a celui mai mare domeniu manastiresc din voievodat.
Calugarii ei stapaneau 10 sate pe pamantul Tarii Romanesti si alte 10 sate
in Serbia, 40 salase de << atigani>>, graul din judetul Jalesului (Gorjul
de azi), veniturile vamilor de la Calafat, Balta Bistretului si Valcan,
zeciuiala minelor de arama de la Bratilovo, iazuri cu peste, numeroase
pasuni .
Dar existenta bisericii lui Nicodim nu a fost de prea lung
durata.desi din marele numar de hrisoave de intarire, pastrate din secolul
XV reiese ca manastirea si-a continuat neintrerupt activitatea ca
insitutie, o cauza nedeslusita pana acum a dus la ruinarea lacasului si a
facut necesara o refacere totala a lui.
Cea de-a doua constructie de la Tismana dateaza din
vremea domniei lui Radu cel Mare. Ea reprezenta unul din monumentele de
seama ale arhitecturii muntenesti de la inceputul secolului XVI, o biserica
de mari dimensiuni pentru acele vremi, compusa din exonartex, pronaos,
naos, altar, incununata cu trei turle a caror inaltime crestea de la vest
catre est.
Exonartexul era deschis, zidurile sale fiind strapunse de un sir de
mari deschideri terminate semicircular. Fatada nordica avea patru
deschideri, iar pe fatada vestica , in jurul intrarii, se gaseau doua
arcade spre miazanoapte si doar una spre miaazi in dreptul lespezii de
mormant. Un element particular al exonartexului este micul baldachin de
lemn care inainta pe fatada deasupra usii principale.
Pronaosul, pe plan usor dreptunghiular, comunica cu exonartexul prin
doua usi, pe vest si pe nord, devenite acum usi exterioare. Pentru a
solutiona boltirea, mesterii constructori au redus spatiul prin doua arcuri
transversale late, alipite peretilor nord si sud, in asa fel incat patratul
central obtinut sa poata fi acoperit cu o turala.
Naosul formeaza impreuna cu absida altarului un triconc de tip
sarbesc, structura devenita traditionala in Tar |