|
POPISTASU ROXANA-MARIA
PRICOPE SIMONA
CLASA a X-a A
Motivul lunii in opera eminesciana
"Lui Eminescu i se cuvin toate lacrimile noastre." (Tudor
Arghezi)
Mihai Eminescu, "sfantu preacurat al ghiersului
romanesc"(T.Arghezi), este poetul nostru national exprimand si
intruchipand in opera sa geniala, intr-o sinteza de mare profunzime,
trasaturile poporului roman. El este cel mai mare poet din literatura
noastra si ultimul poet romantic din literatura universala. Numele sau
sta alaturi de marii romantici: Hugo, Lamartine, Musset, Vigny,
Goethe, Schiller, Heine, Byron.
Chiar daca in creatia lui Eminescu se pot intalni multe poezii
care au inclinatii spre meditatie, spre moarte, spre prezentul decazut
in care traieste poetul, totusi majoritatea poeziilor lui se refera la
iubire .
Natura si iubirea sunt temele preferate ale poeziei eminesciene,
ele gasindu-se mereu alaturate: unde este iubire, intotdeauna va fi o
padure care sa ofere iubitilor intimitate, vor fi stele, va fi luna.
Astul romanticilor este luna. Poezia romantica apare o data cu
lunatismul, cu acea atractie spre luna exprimata printr-o levitatie
mentala sau fictiv reala. Contemplatia romantica a lunii anuleaza in
total ori in parte simtul gravitatiei pe pamant. Anticii au evocat
luna si celelalte astre mai de seama, mitologic, personificandu-le si
alegorizand in ele evenimentele astronomice.
In literatura universala multi scriitori s-au oprit asupra
motivului lunii, contempland-o in operele lor: Dante se va urca
impreuna cu Beatrice in luna, care constituie cerul intai al
Paradisului. Drumul acesta il va face si Astolfo in scopul de a lua
din luna mintea pierduta a lui Orlando furioso. Adone al cavalerului
Marino va repeta ascensiunea impreuna cu Venus intr-
o caleasca trasa de trei perechi de porumbei albi. Luna are aspect
accidentat ca si pamantul si contine mari, ape, orase, tari:
"La superficie sua mal cunosciuta
Dico ch'e pur come la terra istessa
Aspra, ineguale e tumida e scrignuta,
Concava in parte, in parte ancor convessa."
Dyrcona, in Les etats et empires de la lune de Cyrano de
Bergerac, porneste pe un aparat care zboara vertiginos tocmai cand
eroul se urca in el sa stinga fitilul. Consumandu-se rachetele,
aparatul cade, insa calatorul se precipita cu picioarele in sus, in
directia lunii.
Grimmelshausen prelucrase si el Der fliegende Wandersmann nach
dem Mond dupa L'homme dans la lune de Baudouin.
Munchhausen face si el doua ascensiuni in luna, ca sa-si caute
securea de argint care i-a sarit tocmai acolo, pe cand era gradinar al
sultanului |