|
Sadovenianismul, fenomen spiritual complex, reprezint? in primul rând, o rarisim? capacitate asociativ?, un aliaj de real si fabulos, de candoare, de revolt? si sublim, artistul ridicându-se ca mai înainte Eminescu, de la personal si m?rginit la totalitate (…). Stilul sadovenian – sinteza de romantism, de echilibru clasic si fertile aluviuni folclorice – urmeaz? hot?rât particularit??i ale fondului na?ional. Intre lini?tea aproape siderala a pastorului din Miori?a, intre lini?tea-miraj la astralul Eminescu si lini?tea-în?elepciune (adic? acord cu destinul) la Sadoveanu – filia?ia e învederat?. Sadoveanu, e, ca si Eminescu, un rezonator multiplu, in al c?rui suflet vibreaz? milioane de sensibilit??i. Dup? Eminescu, daca au creat valori incontestabile, pline de substan?? umana, nimeni n-a realizat o mai completa harta a spiritualit??ii poporului român in dominantele lui” (C.Ciopraga).
Romanul Baltagul, scris in numai 17 zile, ap?rut în 1930, are ca surse de inspira?ie trei balade populare din care sunt preluate anumite teme ?i motive mitice: „Salga” (dorin?a de împlinire a drept??ii), „Dolca” (ideea de leg?tur? a omului cu animalul devotat), „Miori?a” (tema, motivul, conflictul, concep?ia asupra mor?ii).
? SUBIECTUL ROMANULUI.
|