|
Lucian Blaga
Gorunul
?n limpezi dep?rt?ri aud din pieptul unui turn
cum bate ca o inim? un clopot
si-n zvonuri dulci
?mi pare
c? stropi de liniste ?mi curg prin vine, nu de s?nge.
Gorunule din margine de codru,
de ce m?-nvinge
cu aripi moi at?ta pace
c?nd zac ?n umbra ta
si m? dezmierzi cu frunza-ti juc?us??
O, cine stie? - Poate c?
din trunchiul t?u ?mi vor ciopli
nu peste mult sicriul,
si linistea
ce voi gusta-o ?ntre sc?ndurile lui
o simt pesemne de acum:
o simt cum frunza ta mi-o picur? ?n suflet -
si mut
ascult cum creste-n trupul t?u sicriul,
sicriul meu,
cu fiecare clip? care trece,
gorunule din margine de codru.
Eva
C?nd sarpele intinse Evei marul, ?i vorbi
c-un glas ce rasuna
de printre frunze ca un clopot de argint.
Dar s-a intamplat ca-i mai sopti apoi
si ceva la ureche
?ncet, nespus de ?ncet,
ceva ce nu se spune ?n scripturi.
Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a soptit anume
cu toate ca asculta si el.
Si eva n-a voit s?-i spuna nici lui Adam.
De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taina
si-si misca geana parca-ar zice
ca ea stie ceva,
ce noi nu stim,
ce nimenea nu stie,
nici Dumnezeu chiar.
Mugurii
Un vant de seara
aprins saruta cerul la apus
si-i scoate ruji de sange pe obraji.
Trantit in iarba rup cu dintii-
gandind aiurea-mugurii
unui vlastar primavaratic.
z
Imi zic: "Din muguri
amari infloresc potire grele de nectar"
si cald din temelii tresar
de-amarul tinerelor mele patimi.
(1919)
Lumina
Lumina ce-o simt
navalindu-mi ?n piept c?nd te vad,
oare nu e un strop din lumina
creata ?n ziua dintai,
din lumina aceea-nsetata ad?nc de viata?
Nimicul zacea-n agonie
c?nd singur plutea-ntuneric si dat-a
un semn Nepatrunsul:
"S? fie lumina!"
O mare
si-un vifor nebun de lumina
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de-avanturi, de doruri, de patimi,
o sete de lume si soare.
Dar unde-a pierit orbitoarea
lumina de-atunci -- cine stie?
| | |
Lumina ce-a simt navalindu-mi
?n piept c?nd te vad -- minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creata ?n ziua dintai.
|