|
Maitreyi
A aparut in 1933, cind deja M. Eliade era celebru, pentru ca scrisese
numeroase studii si eseuri, studiase in India si calatorise foarte mult.
Romanul este o capodopera a ciclului Indian ce cuprinde volumele: "Izabele
si apele diavolului", "India", "Secretul doctorului Hanigberger". Maitreyi
este o experienta morala si un roman care a sporit seria miturilor
umanitatii. Protagonistii sunt misterioasa indianca Maitreyi (personaj
real, fica unui mare filozof) si continentalul Allan, alias M. Eliade, care
o cunoaste in perioada studiilor din India. Povestea lor este "o monografie
a tulburarii" desfasurata dealungul a 15 capitole. Stilul este original,
subordonat autenticului, imbinind jurnalul, corespondenta, eseul,
reportajul si povestirea la persoana I, a unor amintiri a eroului. Mitul
fecioarei bengaleze se constituie treptat si dramatic, incepind cu primele
capitole unde notatiile din jurnal sunt lapidare si reci si sunt
complectate cu amintirile eroului. Pe Allan Maitreyi nu-l atrage initial,
gasind-o chiar urita "cu ochii ei prea mari si prea negri, cu buzele
carnoase, cu sinii puternici de fecioara bengaleza, crescuta prea plin, ca
un fruct trecut in copt". Devine apoi curios pentru ca "nu izbuteam sa
inteleg ce taine ascunde faptura aceasta". O urmareste tot mai atent, mai
ales dupa ce va locui in casa inginerului Narenda Sen, protectorul si tatal
fetei. Este pentru el tot mai fermecatoare, datorita cunostintelor vaste pe
care le are, dar uneori ii este antipatica din cauza ca elita calcutei o
considera chiar geniala. El constata cu luciditate "fara indoiala e cea mai
talentata si enigmatica fata din cite am cunoscut, dar eu pur si simplu nu
pot sa fiu casatorit". Allan o invata pe Maitreyi franceza in schimb invata
de la ea bengaleaza, isi schimba autografe pe carti si reviste, isi
viziteaza reciproc camerele, isi spun istorisiri, rid si pling, vorvbesc
despre casatoria indiana. Allan este hotarit sa renunte la celibat,
trairile lui sunt din ce in ce mai incandescente, asa cum este cea
cunoscuta de erou intr-o seara pe veranda intr-un ceremonial al atingerii
picioarelor goale. Jocul acesta, cunoscut numai indienilor, este insusit de
europeanul Allan cu beatitudinea simturilor. El devine astfel fericitul
partener al Maitreyiei. In copila indiana coexista nevinovatia virginala si
rafinamentul trairii patimase, copila de 16 ani de o inocenta primitiva, ce
traieste fericirea pomului ei numit "7 frunze", dar si eruditia, care tine
conferinte profund apreciate de un auditoriu select. Unul dintre momentele
care ne apropie de punctul culminant al apropierilor este acela cind fata
ii povesteste despre iubirea si veneratia ei pentru Guru-ul ei Robi
(Tagore) de la care primise acea manta aparatoare de pacate si protectoarea
destinului ei. Odata cu aceasta |