|
Apreciat constant drept o mare constructie epica,o "epopee a
taranului roman",Ion este romanul unui destin individual,asa cum insusi
autorul precizeaza.
In prim planul romanului se afla viata tinarului taran Ion Pop al
Glanetasului,monumental si simbolic prin tragismul sau,consu- mandu-se
intre iubire si patima pentru pamant.Destinul lui Ion este strans legat de
viata satului din primele decenii ale secolului al XX-lea,a carui existenta
Rebreanu o surprinde realist,structurat si diferentiat social,in conditii
specifice pentru romanii din Transilvania - o realitate complexa si
tragica.
Creator exceptional de viata,Rebreanu face sa traiasca in roman un
impresionant numar de eroi,fiecare cu individualitatea lui
proprie.Prezenta, dar si dominanta este figura lui Ion.Prezent in scena
horei Ion este urmarit continu cu interes si fina intuitie
psihologica,osciland intre Ana si Florica "mai frumoasa ca oricand",dar
saraca,in vreme ce fata lui Vasile Baciu e urata,dar "are locuri si case si
vite."
Personajul Ion este unul dintre cele mai caracteristice si mai
temeinic realizate personaje ale intregii noastre literaturi.Criticii s-au
ocupat adesea de Ion,incercand sa strabata in intimitatea sufletului
sau,spre a-i cuprinde cu exactitate esenta.Principalele pareri sunt
contradictorii,dovada cat de complex este personajul sub masca aparentei
sale simple.Astfel,pentru Calinescu ,Ion este o fire instinctiva calauzit
de impulsuri elementare,violent si patimas ,pe care nostalgia Floricai si
revenirea la ea nu-l pot in nici un fel umaniza.In planul creatiei,Ion este
o bruta.A batjocorit o fata,i-a luat averea,a impins-o la spanzuratoare si
a ramas in cele din urma cu pamant.Continutul lui a fost epuizat si
ispravile sentimentale il scot din sfera instinctelor oarbe,si-l aduc in
lumea constiintei, banalizandu-l.Pentru Lovinescu,din contra,Ion are "o
inteligenta ascutita,o viclenie procedurala si mai ales o vointa
imensa".Des-coperindu-i asemenea atribute,Lovinescu il considera " o figura
simbolica , mai mare decat natura,ce depaseste tendinta de nivelare a
naturalismului.
Scriitorul urmareste mobilurile psihologice ale actiuniilor lui
Ion,devorat de pasiunea pamantului,declansate cu forta instincte-lor
obscure,atavice.In pamant el vedea realizate ambitiile sale,tine-retea sa
robusta,demnitatea sa umana,caci "in inclestarea cu uriasul,omul insusi se
simte crescand si luand in stapanire lumea" (N.Manolescu).Doua obstacole ii
stau in cale in dorinta lui de capatuire: Florica,frumoasa si saraca,pe
care o iubeste,dar la care renunta,si Vasile Baciu care nu-l vrea,fiind
sarac.
Astfel,Ion,desi insultat si ocarat de Vasile Baciu,se stapanes-
te,gandin-du-se la Ancuta,dar mai mult probabil la pamant.Totusi el nu-si
gaseste lini |