|
Este prototipul generației de intelectuali ardeleni siliți într-un anumit context social-politic să lupte sub steag dușman. Autorul însăși a precizat că a vrut ca Apostol Bologa să reprezinte șovăirile generației sale. Sinteză de realism social și psihologie romanul proiectează eroul în condițiile tragice ale omului aflat în situații limită. El căutîndu-se pe sine parcurge un destin tragic.
Nicolae Manolescu arată că drama lui Apostol Bologa izvorește din nevoia de opțiune personală și neputința de a rezista unor imperative exterioare conștiinței.
De la începutul romanului personajul se autocaracterizează: eu însumi deși sunt o fire excesiv de șovăitoare de data aceasta am conștiința pe deplin împăcată, absolut pe deplin. Îi vorbește lui Klapka despre fapta lui Svoboda ca despre o crimă: a fost prins tocmai cînd a vrut să treacă la dușman înarmat cu hărți și planuri. Ca membru al Curții Marțiale îl va condamna și va participa la execuție.
Cuvintele datorie, ordine, lege sunt mereu pe buzele lui Apostol. Luptător pe diferite fronturi din Galiția și Italia se comportă vitejește săvîrșind acte de bravură pentru care pirmește decorații și este numit membru al Curții Marțiale. Orgolios și ambițios Bologa se înrolează voluntar în armată dorind să-i demonstreze Martei că este și el capabil de fapte eroice. În timpul studiilor la Budapesta se conturează concepția lui de viață crezînd atunci că războiul este adevăratul generator de energie și că fiecare trebuie să ne facem datoria față de stat.
|