|
[pic] |ALEXANDRU ODOBESCU
(1834-1895) | |Scriitor si istoric. S-a nascut la Bucuresti. E fiul
generalului Ioan Odobescu, seful ostirii romane la 1848, cel care s-a
impotrivit revolutiei. Face liceul la "Sf. Sava". In 1850, mama sa Catinca
(dintr-o familie de carturari) insoteste pe Alexandru si pe Maria, sora
lui, la Paris. Isi formeaza o cultura clasica solida la "College de France"
si la Sorbona. Este influentat de revolutionarii nostri exilati (N.
Balcescu, N. Golescu, C. A. Rosetti s.a.). In 1855, revine in tara si se
dedica literaturii, arheologiei, artelor, invatamantului. A ajuns ministru
al cultelor si instructiunii publice. I-a sprijinit pe folcloristi si a
scris prefete elogioase la Colectia lui G. Dem. Teodorescu si la basmele
lui Petre Ispirescu. Ne-a dat o opera monumentala, in franceza, despre
Tezaurul de la Pietroasa (1889), comoara de aur gasita in 1837 la Pietroasa-
Buzau si cunoscuta sub denumirea de Closca cu puii de aur. A mai scris
Istoria arheologiei (1877) si alte studii erudite.
Proza sa literara, inspirata din istorie, este ilustrata de doua nuvele:
Mihnea-Voda cel Rau (1857) si Doamna Chiajna (1860), amandoua scrise, cum
singur marturiseste, dupa modelul nuvelei Alexandru Lapusneanu a lui C.
Negruzzi. A mai publicat basme: Jupin Ranica Vulpoiul, Tigrul pacalit,
indragite de copii. Opera cea mai valoroasa este Pseudo-Kinegeticos (in
greceste: Fals tratat de vanatoare). Este o epistola care, initial, avea
menirea de a fi asezata ca precuvantare la cartea "Manualul vanatorului" de
C. C. Cornescu. Proiectata prefata, insa, a devenit - sub pana eruditului
Odobescu - o scriere cu totul originala despre vanatoare (i s-a spus de
obicei eseu). Finalul vietii lui Odobescu este tragic. Se sinucide la 10
noiembrie, din cauza unor complexe imprejurari de ordin social si familial.
|