|
Lefter Popescu
Ion Luca Caragiale (30 Ianuarie 1852 - 9 Iunie 1912) a ramas in
literatura romana ca dramaturg si prozator remarcabil, operele artistice
fiind rodul unei inteligente sclipitoare si al unui spirit de observatie
iesit din comun, conectat in permanenta la realitatea sociala.
Dimensiunea tragica a existentei umane, in care Ion Luca Caragiale se
dovedeste acelasi artist desavarsit ca si in universul comicului, se
manifesta mai ales in drama "Napasta" si in nuvele. Situate intre tragic si
grotesc, intre comic si macabru, nuvelele lui Caragiale contureaza un
impresionant spectacol al lumii prin creatii realiste, pshihologice sau
fantastice.
Alaturi de Ioan Slavici, Caragiale este creatorul nuvelei realist-
psihologice, deosebindu-se de aceasta nu numai prin tematica abordata, ci
mai ales prin capacitatea artistica de analiza atenta a celor mai variate
si mai surprinzatoare stari sufletesti provocate de imprejurari inedite.
Nuvela "Doua Loturi" de I.L.Caragiale ilustreaza drama omului
obisnuit, al carui destin este situat la granita dintre comic si tragic,
prin jocul inexplicabil al norocului si ghinionului. Locul primordial il
ocupa starile sufletesti ale eroului, aflat intr-un moment esential al
vietii, cand sansa i-ar putea schimba anonimatul in care se zbate. In
aceasta nuvela, Caragiale pune accent pe tragedia psihologica a
protagonistului, zbuciumul launtric al eroului fiind construit cu o lucida
ironie.
Lefter Popescu, pe numele adevarat Eleutheriu Popescu este personajul
principal din nuvela "Doua Loturi" de I.L.Caragiale. Prin comicul de nume
se sugereaza omul obisnuit, predestinat sa duca o viata modesta ca slujbas
marunt si umil, fara nici o sansa de a iesi din anonimat, statut simbolizat
si de numele atat de banal si oarecare Popescu. Prenumele de "Lefter" este
sugestiv pentru destinul sau de om fara noroc la bani, condamnat la lipsuri
financiare, neputincios sa-si schimbe in vreun fel soarta umila. Personajul
este, asadar, un om obisnuit, aflat intr-o situatie neobisnuita.
Naratorul urmareste personajul in reactiile si starile lui
interioare, nuvela fiind realista si psihologica. Asadar, Lefter Popescu nu
este construit cu mijloace caracteriale obisnuite, traditionale, ci este
introspectat psihologic, naratorul analizand evolutia starilor sufletesti,
fapt ce genereaza si situatia tragica din final.
Inca de la inceputul nuvelei, Lefter Popescu este prezentat prin
mijloacele caracterizarii indirecte si ale introspectiei psihologice.
Barbatul este agitat si obosit psihic, dupa ce "toata casa a fost
rasturnata de zece ori", cautant biletele de loterie raacite. Sleit de
puteri, el se revigoreaza brusc atunci cand crede ca isi aduce aminte unde
a pus biletele. iar cand afla Enervarea crescanda mocneste in sinte, ca
sotia sa daduse jacheta unei chivute in schimbul farfuriilor, se dezlantuie
si le sparge, una cate una, cu un calm aparent, ca acela dinaintea |