|
Lacul
de Mihai Eminescu
Mihai Eminescu, cel mai mare poet roman a fost considerat "omul deplin
al culturii romanesti" ( C. Noica) sau poetul nepereche ( G. Calinescu). In
registrul tematic eminescian un loc aparte este ocupat de tema naturii si a
iubirii. Cele 2 componente tematice se potentializeaza si se ilumineaza
reciproc in cateva creatii precum "Dorinta", "Craiasa din povesti" si, nu
in ultimul rand "Lacul".
Opera lirica este creatia in care autoru isi exprima in mod direct,
subiectiv trairile si sentimentele prin limbaj, imagini artistice si figuri
de stil. Opera literara "Lacul" este o creatia in care autorul, Mihai
Eminescu, isi exprima in mod direct sentimentele de dragoste, regret,
melancolie. El transpune vocea sa eului liric, a carui prezenta in text
este marcata prin forme verbale si pronominale de persoana I: "eu", "trec",
"ascult", "mi". Eul poetic in ipostaza indragostitului isi imagineaza, intr-
un cadru feeric de natura, inatalnirea cu iubita, desemnata prin pronumele
personal "ea", ortografiat cu litere cursive. Se individualizeaza si se
unicizeaza astfel imaginea ideala a iubitei.
Discursul liric (textul poetic) ia forma unui monolog liric si se
structureaza in cinci catrene cu ritm trohaic, masura scurta, de opt
silabe. Rima confera un plus de muzicalitate poeziei prin asonanta (rima
imperfecta) a versurilor 1 si 3 si rima incrucisata a versurilor 2 si 4.
Primul tablou poetic include prima strofa si debuteaza cu elemente care
alcatuiesc decorul imaginat pentru intalnirea indragostitilor. Prin
descrierea subiectiva se releva termini (cuvinte) din campul semantic al
naturii, definitorii pentru cadrul natural eminescian: "lacul", "codrii",
"nuferi", "maluri", "trestii", "apa", "luna", "flori de nufar".
Pentru a proiecta imaginea iubitei, indragostitul isi inchipuie
scenariul (ritualul) intalnirii in registrul nocturn, misterios, in lumina
arfintie a lunii. Paleta cromatica este sugestiva. Se remarca pustietatea
culorilor: epitetul cromatic "lacul albastru" exprima profunzimea,
seninatatea si armonia. Inversiunea "lacul codrilor" atrage atentia asupra
situarii lacului in centrul lumii. (Lacul este oglinda cerului si locul in
care lumina lunii isi manifesta prezenta in nesfarsite oglinzi acvatice.
Stralucirea noptii de contureaza si prin epitetul cromatic "nuferi galbeni"
si "cercuri albe " care de asemenea anticipeaza imaginea angelica a
iubitei. Simetric, in ultima strofa epitetul cromatic "lacul cel albastru"
se repeta, dar galbenul stralucitor se estompleaza ca sugestie a tristetii
si melancoliei eului poetic: "lacul cel albastru/ Incarcat cu flori de
nufar".
Verbele la timpul prezent "cutremura" si la gerunziu "tresarind" creeaza
o atmosfera de vraja, de visare.Se anticipeaza astfel imaginea idealizata a
iubitei planuita de indragostitul visator, melancolic "Si eu trec de-a lung
de maluri/ Parc-aud si parc-astept". Adver |