|
JOCUL SI JOACA
Jocul este o activitate umana complexa, greu de cuprins intr-o
definitie unitara si multumitoare, data fiind marea diversitate a formelor
sale de manifestare. S-au incercat abordari, definiri si clasificari din
cele mai diverse unghiuri de vedere: ontologic, psihologic, fiziologic. De
la jocurile sacre si initiatice din preistoria omenirii pana la teoria
jocurilor logice si matematice din contemporaneitate, materialul
informative este atat de vast si de diversificat, incat dezarmeaza si cele
mai laminate si metodice minti care s-au dedicat domeniului. O recunosc
deschis exegenti de marca, precum Johan Huizinga, in cunoscuta sa lucrare
"Homo Ludens" sau Roger Caillois in "Jocurile si oamenii".
Roger Caillois a formulat o teorie a jocurilor, si le-a clasificat pe
acestea in doua mari categorii: PAIDIA si LUDUS, pe care le-a impartit apoi
in alte doua sub-categorii: PAIDIA = AGON si ALEA, iar LUDUS = MIMICRY si
ILINX.
[pic]
Roger Caillois este un scriitor si antropolog francez preocupat de
descifrarea adevarurilor majore ale lumii. La baza acestora se afla si
jocul ca activitate umana. Fiind extreme de numeroase ele nu pot fi
clasificate cu usurinta: "Multitudina si varietatea infinita a jocurilor te
face sa pierzi nadejdea de a descoperi un principiu al clasarii lor care sa
permita repartizarea tuturor intr-un numar mic de categorii bine definite"
Totusi, pe baza tabelului de mai sus, scriitorul francez a alcatuit cea mai
completa teorie si clasificare a jocurilor de pana acum.
Johan Huizinga, istoric olandez din prima jumatate a secolului al XIX-
leam stabileste in lucrarea "Homo ludens" legatura dintre joc si poezie:
"jocul, spune autorul, este o actiune care se desfasoara inlauntrul unor
anumite limite de loc, de timp, si de sens, intr-o ordine vizibila, dupa
reguli acceptate de buna voie in afara sferei utilitatii necesitatii
materiale. Starea de spirit a jocului este cea a distragerii si extazului,
fie sacru, fie doar festiv, indifferent daca jocul e consacrare sau
divertisment".
Indiferent daca jocul literar duce la contructia unei opere cu viziune
mitica, daca are ca tema fapte preistorice, daca este dramatica, epica sau
lirica, scopul lui este unul singur: de a trezi imaginatia si de a capta
atentia lectorului. Emotia creata se bazeaza pe empatie, traire, conflict,
combinandu-se insa cu ambele imprejurari. Eroul unei actiuni se numeste
protagonist, iar el trebuie sa indeplineasca o anumita sarcina. Conflictuln
rezida tocmai din desfasurarea actiunii, declansata de forte superioare, ce
tine de un anumit fatum, de care nu se poate scapa. Pentru ca jocul literar
sa fie mai bine compus, sarcina ce revine eroului trebuie sa fie mai grea,
fiind legata de o provocare, de o o promisiune. Aceste motice propulsatoare
ale actiunii ne duc cu gandul la jocul agonal. Un al doilea aspect ce
revine unui joc literar este identitatea eroului: eroul este in permanenta
purtatorul unei masti, necesara pentru |