|
Iubirea si natura in opera lui Eminescu
Iubirea este inocenta prin elementaritatea ei apropiata de instinct,
neprefacuta prin insasi profunditatea implicarii in trairea acesteia.
Unul dintre liricii de dragoste romanesti este poetul Mihai Eminescu
intaiului cuplu transpus in Edenul romanesc. Supremul elogiu este dorinta
lui Hyperion de a cunoaste lumea pamanteana supunandu-se legilor "norocului
in iubire". Astrul indepartat si rece se insufleteste la ideea unei ora de
iubire, singura capabila sa intinda o punte de intelegere intre eternul
cosmic si umanul pieitor. Natura antropomorfizata traieste in consonanta cu
sentimentele poetului, imaginile paradisiace corespunzand implinirii
erotice, iar tablourile pustii, dezolante, alcatuind ambianta dezamagirii
si rupturii sentimentale. Fericita sau nefericita, iubirea ramane mereu o
proiectie ideala, iar femeia intruchipeaza cand imaginea Fecioarei, cand o
nimfa a padurii, o zeitate acvatica, ori o faptura de basm, dovada ca nici
un alt poet roman n-a asezat-o pe un piedestal mai inalt decat a preamarit-
o Eminescu.
Crea |