|
IUBIREA
Ce s-a ales din doua vieti?
O mana de cuvinte,
Carora abia le-ar da un pret
Aducerile aminte.
(M. Eminescu)
Iubirea e ca un val , te face sa nu mai fii stapan pe
tine,ai un alt stapan , nu mai esti tu.Shakespeare in ''Romeo si Julieta''
surprinde aceasta faza a dragostei:Romeo inlocuieste numele Julietei cu
apelativele ''stapana'' si ''sfanta'' .Pentru Romeo , Julieta e icoana si
el este pelerinul care i se inchina.
Dragostea are ca hotar forte limitate , isi trage
puterile din viata , din darnicie , iar oamenii daruiesc greu.Este
legatura dintre doua suflete asemenea , este sfanta , glasul , privirile
celuilalt pun in miscare anumite strune din inima , care nu vibreaza decat
sub puterea amintirilor , pe care le insufleteste.
Iubirea presupune o reciprocitate de sentimente , o
certitudine a placerilor pe care nimeni si nimic nu o poate afecta.Ea nu
traieste decat atata vreme cat se crede vesnica iar cei ce sunt
indragostiti cu adevarat cred ca dragostea lor e vie si dincolo de
mormant.Nu are cautare vesnica decat ceea ce este vesnic frumos si adevarat
, adica dragostea.Ea este un templu al tuturor , un lacas care asteapta un
abur de dorinta , este un drum pavat spre eternitate un drum care presupune
compromisuri care uneori depasesc puterea de intelegere.
Dar o singura minciuna distruge acea incredere
netarmuita , care pentru unele suflete este insusi temeiul dragostei.
Indragostitul simte cum infloreste in el ceva ce
nu e existat , simte ca traieste pentru persoana iubita.
Omul este si poate fi privit ca o entitate , un tot
unitar.Dar este si trebuie sa fie privit si ca un punct de intersectie a
multiple si diverse serii de relatii si interactiuni.Sistemul este atat de
inchis , cat si deschis , pt a se corela cu lumea si dainui.
In literatura romaneasca , Eminescu este poetul
care a impresionat prin poeziile de dragoste.Revista ''Flacara'' sustine
aceasta afirmatie:''Indeosebi , poeziile de iubire ale lui Eminescu mi se
par , in acest domeniu , ca niste munti de-a pururi invesmantati in omat ,
in vis si in splendoare , de-a pururi inalti si neajunsi , in rasaritul
frumusetii si al poeziei. Pentru ce poezia lui Eminescu subjuga atat de
dulce , atat de greu , simtirea noastra?
Substratul , din care au inflorit poeziile lui ,
este o viata sufleteasca si sentimentala nespus de trista.Cuvantul lui
Eminescu , cand vine si izbeste intelegerea noastra , pare ca vine pe o
coarda de o intindere si de o vibralitate excesiva.E o prapastie de simtire
si de dor , de pareri de rau si de durere , pe care a strabatut-o , in zbor
, cuvantul cand a venit si s-a inclestat in versul lui.''
Vi |