|
Ion Luca Caragiale
-viata si opera-
I. Viata
Cel mai mare dramaturg si scriitor satiric al literaturii noastre,
I.L.Caragiale, s-a nascut la 30 ianuarie 1852 in satul Haimanale din fostul
judet Prahova, ca fiu al lui Luca si al Ecaterinei Caragiale. Primele clase
le urmeaza la Ploiesti, la Scoala Domneasca, pastrand o pioasa amintire
invatatorului Basil Dragosescu, de la care a invatat intaia data tainele
gramaticii si respectul pentru limba romaneasca.
Dupa 1870, timp de cativ ani, preocuparile lui Caragiale se aseamnana
cu ale marelui sau contemporan si prieten de mai tarziu, M. Eminescu: in
1870 Caragiale este copist la Tribunalul Prahova, iar in 1871 este sufleur
si copist al Teatrului National din Bucuresti.
Anul 1873 este important in evolutia lui Caragiale, intrucat acum de
prima proba a inclinatiilor sale satirice, debutand la revista umoristica
Ghimpele, cu articole si note polemica ascutite, in care ataca cu fronda
juvenila pe Maiorescu, Macedonski s.a.
Anul 1884 trebuie retinut ca data memorabila in care apare capodopera
dramaturgiei noastre clasice, comedia O scrisoare pierduta, reprezentata
in acelasi an. La cei 32 de ani, Caragiale daduse literaturii noastre : O
noapte furtunoasa, Conu Leonida fata cu reactiunea si O scrisoare pierduta.
Intre 1888-1889, aproape un an, Caragiale functioneaza ca director
general al teatrelor. Insa relatiile cu Junimea si cu Titu Maiorecu incep
sa se raceasca si Caragiale incepe sa devina, pentru liberali si
conservatori, deopotriva, un scriitor dificil si incomod.
In 1901 apare volumul Momente si schite si in acelasi an are loc
cunoscuta acuzatie de plagiat adusa de Caion Al. Ionescu, publicist
mediocre, necinstit si amator de scandaluri, infierat in fulminanta
pledoarie a lui Delavrancea.
In 1904, beneficiind de o mostenire considerabila, Caragiale pleaca
la Berlin, unde se va stabili pana la moarte. Placarea lui din tara nu
trebuie privita cu superficialitate, ca fiind simplu rezultat al unei
mosteniri.
Dar cea mai emotionanta dovada a legaturii trainice cu tara
adevarata, cu poporul napastuit pe care la slujit cu devotament si ale
carui dureri si nazuinte le-a oglindit cu atata patrundere intr-o insemnata
parte a operei sale, o constituie pamfletul 1907 din primavera pana-n
toamna, cel mai aspru rechizitoriu al vremii, cu privire la marile rascoala
taranesti.
I.L.Caragiale moare la Berlin, in 1912, 22 iunie, lasand in urma sa o
opera bogata si stralucitoare,, o adevarata oglinda a societatii romanesti
de la sfarsitul secolului al XIX-lea.
II.Opera
I.L.Caragiale este, inainte de toate , marele dramaturg al
literaturii noastre, autor al comediilor O noapte furtunoasa, O scrisoare
pierduta, Conu Leonida fata cu reactiunea si D-ale carnavalului, precum si
al dramei |