|
Moara cu noroc
"Moara cu noroc" este o capodopera a nuvelisticii romanesti, un moment
de referinta in evolutia prozei noastre. Slavici este unul din stralucitii
reprezentanti ai realismului obiectiv in litaratura noastra, un precursor
al prozei lui Liviu Rebreanu, prin vocatia de a picta mediul social si de a
crea tipologii complexe.
Tema acestei nuvele o constituie urmarile negative, consecintele
nefaste, pe care setea de imbogatire le are asupra vietii sufletesti a
individului, asupra destinului omenesc. La baza ei se afla convingerea
autorului ca goana dupa bani zdruncina tihna si amaraste viata omului,
genereaza numeroase rele, iar in cele din urma duce la pierzanie.
Compozitia nuvelei este clasica, conflictul se desfasoara liniar si
ascendent, faptele fiind distribuite in cele 17 capitole, respectandu-se
ordinea cronologica a desfasurarii lor. Unitatea intregului, a feliei de
viata autentica este sugerata de cuvintele batranei, cu care se inchide si
se deschide cartea ("Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca e vorba,
nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit", "Simteam eu ca nu are
sa iasa bine; dar asa le-a fost dat").
Saracia, pretuita de Slavici in alte nuvele pentru puterea ei
miraculoasa de a mentine echilibrul sufletesc al omului, linistea vietii
lui, devine la inceputul nuvelei "Moara cu noroc" motiv de puternice
framantari, dand lui Ghita un sentiment de inferioritate. El identifica
saracia cu lipsa de demnitate si doreste sa se imbogateasca nu pentru a
trai bine, ci pentru a fi cineva, pentru a fi respectat. Nemultumit de
conditia sa sociala, el simte ca ar putea face si altceva, mai rentabil,
decat sa carpeasca cizmele satenilor. Si, in ciuda rezervelor exprimate de
soacra sa (care intruchipeaza in nuvela intelepciunea varstei si a
experientei) se hotaraste sa abandoneze linistea colibei din sat si sa ia
in arenda carciuma de la Moara cu noroc. La inceput totul mergea bine si
viata era prospera. Momentul intrigii, ce declanseaza conflictul si
intreaga desfasurare a actiunii il constituie aparitia la Moara cu noroc a
lui Lica Samadaul, stapan temut al acestor locuri. Ana, nevasta lui Ghita,
cu un simt feminin caracteristic, intuieste ca Lica este "om rau si
primejdios". In sinea lui, si Ghita avea aceeasi banuiala, dar intelege ca
pentru a ramane la Moara cu noroc trebuie sa devina omul Samadaului.
Conflictul psihologic se amplifica treptat, pe masura ce Ghita intra in
mecanismul necrutator al afacerilor necinstite ale lui Lica. Stapanit de
setea de bani, Ghita se va instraina treptat de Ana si se va lasa manevrat
de Lica, devenindu-I complice. Depune marturie falsa la proces in legatura
cu omorul si jaful din padure, scapandu-l pe Samadau de pedeapsa
binemeritata a legii.
De acum, prabusirea lui Ghita este inevitabila. Eroul |