|
In vreme de razboi
Alaturi de Ioan Slavici, Caragiale este in literatura noastra
creatorul nuvelei realist-psihologice. Universului comic din piesele de
teatru si schite i se substituie in nuvela "In vreme de razboi" dimensiunea
tragica a existentei umane.
Tema nuvelei este obsesia. Firul epic urmeaza linia unei compozitii
clasice (expozitie, punct culminant si deznodamant), iar cele trei
capitole, urmarind cresterea obsesiei lui Stavrache si transformarea ei in
nebunie, creeaza o tipologie si compun un destin uman tragic aflat sub
stapanirea neiertatoare a unei tare ereditare (defect congenital).
In capitolul I (adevarata expozitiune) se precizeaza datele esentiale
despre hangiul Stavrache (negustor, proprietarul unei pravalii) si fratele
sau popa Iancu din Pondeni (conducatorul unei bande de hoti, prinsa de
stapanire). Pentru a scpa, popa Iancu se inroleaza voluntar in razboi,
averea sa ramanand lui Stavrache.
Momentul-intriga il constituie gandul care il chinuie pe hangiu in
legatura cu intoarcerea fratelui sau, desi o scrisoare primita il asigurase
ca acesta a murit. Tensiunea creste treptat, odata cu obsesia lui
Stavrache, care este terorizat de imaginea fratelui si de presupusa replica
a acestuia, devenita laitmotiv obsedant: "Gandeai c-am murit, neica?". In
acest capitol (al II-lea) se trece mereu din realitate in vis incat
planurile se confunda, sugerand degenerarea psihica a personajului.
Punctul culminant si deznodamantul conflictului (capitolul al III-lea)
este reprezentat de momentul intalnirii dintre cei doi frati. Cand Iancu ii
cere lui Stavrache o suma de bani pe care ii delapidase din banii
regimentului, hangiul, ajuns la capatul incordarii psihice, innebuneste. Cu
o arta desavarsita autorul analizeaza acum reactiile organice, atitudinile
si comportarea eroului.
Intamplarile sunt tesute intr-o ordine gradata si crescanda, iar
actiunile eroului sunt dirijate treptat de presimtirea ca popa Iancu nu e
mort, de obsesia intoarcerii fratelui si de starea de violenta din momentul
confruntarii directe cu acesta. Autorul prezinta astfel un caz patologic,
ce are ca mobil patima inavutirii. Stavrache este, in acelasi timp, un
negustor necinstit, avar si nemilos, plasat fiind in contextul unui mediu
social, in care setea de imbogatire are consecinte nefaste asupra
individului, dezumanizandu-l. de aici, drama.
Personajul principal este surprins atat din perspectiva povestitorului-
narator, din perspectiva sugerata de cadrul natural, cat si din perspectiva
relatiei directe cu celelalte personaje (dialog) si a confruntarii cu sine
(monolog).
In primul plan, scriitorul este cel care relateaza faptele si
sugereaza inlantuirile cauzale. Caragiale realizeaza investigatia
patologica prin relatari si descrieri, conturand, i |