|
IMNUL
"Imn lui Stefan cel Mare"
de Vasile Alecsandri
-particularitatile imnului-
Scriitor pasoptist, Vasile Alecsandri, a fost totodata om al timpului
sau, participant activ la evenimentele politice si istorice importante ale
vremii sale, care si-au gasit ecou si in creatia sa.
Imnul este opera lirica prin care se preamareste patria, evenimente
si eroi de importanta nationala, slava ridicandu-se in numele intregului
popor sau al intregii colectivitati.
Imnul apartine genului liric deoarece autorul isi exprima in mod
direct ideile si sentimentele folosind invocatia retorica si evocarea.
"Imn lui Stefan cel Mare" a fost scris cu prilejul implinirii a patru
sute de ani de la construierea Manastirii Putna, ctitorie a lui Stefan cel
Mare.
Poezia contine inca din prima strofa o invocatie retorica adresata
lui Stefan cel Mare: "Dormi erou al romanilor,/O!Stefan erou sfant!".
Figura marcanta a domnitorului este situata intr-un anumit timp si spatiu
reliefate prin epitetul "vechiul tau mormant", prin personificari "Carpatii
te pazesc" si prin comparatia "ca sentinele falnice".
Strofele urmatoare(a II-a - a V-a) prezinta imaginea eroului din trei
perspective diferite: trecut, prezent, viitor.
Raportat la trecut, Stefan ce Mare apare in postura unui luptator
neinfricat, viteaz, cu dragoste de tara si spirit de sacrificiu. Aceste
insusiri ale voievodului sunt evidentiate prin intermediul antitezei "cu
drag"-"cu dispret", al metaforei "sanul luptelor" si al epitetului "maret".
In strofa a treia imaginea domnitorului apare raportata la prezent si
in aceasta ipostaza Stefan devine simbolul soarelui datator de viata, de
speranta, simbolul libertatii, al independentei si al increderii in viitor.
Imaginea simbol a domnitorului este constituita printr-o serie de antiteze
("trecut"- "viitor", "a stinge"- "a lumina") si prin metafora "soare-
nvingator".
In strofa a patra, raportat la viitor, Stefan cel Mare apare ca un
vizionar care dorea cu ardoare unitatea tuturor romanilor. Metafora "mare
umbra eroica" releva puterea de dainuire prin timp a figurii marete si
eroice a lui Stefan cel Mare, iar dorinta de unitate nationala este
sugestiv exprimata prin metafora "o turma si-un pastor" si epitetul "sacru
dor".
Strofa finala reia doua expresii prin care sunt sugerate timpul si
locul, caci aici are lor legamantul sfant al tuturor care jura in numele
poporului roman sa duca mai departe gloria strabuna.
Rima este predominant incrucisata, masura de 8-6 silabe si ritmul
iambic. Prozodia confera poeziei o muzicalitate solemna, de mare vibratie
spirituala.
Prin intreaga sa creatie, Vasile Alecsandri si-a dovedit respectul
fata de trecutul de lupta al poporului, dragostea de tara si atasamentul
fata de inaltele valori ale neamului.
|