|
IARNA
de V. Alecsandri
Aprecieri despre autor si opera
V. Alecsandri a fost cel mai mare poet al romanilor pana la Eminescu,
caruia ii recunoaste superioritatea:
"La rasaritu-i falnic
Se-nchin-al meu apus."
Eminescu recunoaste, si el, meritele bardului de la Mircesti pe care-l
numeste "acel rege-al poeziei, vecinic tanar si ferice".
Cele mai frumoase creatii ale lui sunt pastelurile inspirate din natura si
din peisajul Mircestiului.
Titu Maiorescu formuleaza o definitie a pastelului, in studiile sale
critice: "Pastelurile sunt un sir de poezii, cele mai multe lirice, de
regula descrieri, cateva idile, toate insufletite de o simtire asa de
curata si de puternica a naturei, scrise intr-o limba asa de frumoasa incat
au devenit fara comparare cea mai mare podoaba a poeziei lui Alecsandri, o
podoaba a literaturii romane indeobste".
Legate de artele plastice ce, cum o indica chiar numele speciei (pastelul
fiind un desen in creion moale, usor colorat), aceste poezii manifesta
preocupare pentru satisfacerea unor exigente specifice: compozitie,
colorit, echilibru.
In "Pasteluri", Alecsandri surprinde viziunea anotimpurilor asociata cu
calendarul muncilor agricole: "Iarna", "Gerul", "Viscolul", "La gura
sobei", "Oaspetii primaverii", "Noapte de primavara", "Dimineata",
"Plugurile", "Cositul", "Rodica", "Concertul din lunca", "Lunca din
Mircesti".
Epitetele cromatice predomina in pastelurile poetului, ele imbinandu-se
armonios.
Comentariul poeziei "Iarna"
In poezie este sugerata o atmosfera apasatoare, poetul simtindu-se
amenintat de iarna care-si cerne la nesfarsit zapada. O analiza
stucturalista a poeziei, va pune in evidenta, la fiecare nivel,
sentimentele poetului, subliniind elementele peisajului de iarna.
a). La nivel poetic sau sonor:
- constatam o mare frecventa a vocalelor deschise "a", "e", "o" care
sugereaza o atmosfera plina de lumina alba;
- consoanele sonore frecvente sunt "z" si "g": "zbor", "zapada", "vazduh",
"ninge", "argintie", care imprima o anume solemnitate (grandoare,
maretie) peisajului;
Masura versului de 16 silabe confirma amploarea tabloului realizat de poet.
La nivel morfosintactic poezia pune in evidenta un mare numar de
substantive in comparatie cu numarul verbelor.
In prima strofa, de pilda, sunt trei verbe care sugereaza miscare si
paisprezece substantive care sunt insotite de determinari substantivale sau
adjectivale: "nor de zapada", "fluturi albi", "umeri dalbi", "roi de
fluturi", "fior de gheata", "cumplita iarna".
Prezenta substantivelor pune in evidenta caracterul descriptiv al poeziei.
In ultima strofa insa, unde poetul nu va mai face descriere, atmosfera
capatand o oarecare inviorare, verbul se intalneste (ca element de miscare)
mai mult: "inceteaza", "straluceste", "dezmiarda", "fug", "duce", "rasuna",
ca si adverbul predicativ "iata" si epitetul verbal "voios".
Fraza este ampla, cu dezvoltari apozitionale: "Din vazduh cumplita |